Citește-mă! este website-ul potrivit

Da, era nevoie de un website unde autorii români să poată vorbi despre ei și cărțile lor. Pe o piață invadată de autori străini, care au de multe ori în spate un marketing de sute de mii de dolari, e greu să faci față ca scriitor român. Nu mă plâng, să fim bine înțeleși, doar constat. Mă bucur pentru confrații mei englezi și americani, dar în aceeași măsură sufăr pentru cei români. Haideți să fim serioși, cărțile scrise de români, fie ele de filozofie, science-fiction, cărți pentru copii, chicklit ș.a.m.d., nu sunt mai prejos față de cele ale străinilor. Singura mare diferență este marketingul. Ei, da, ar mai fi o discuție despre tolerarea de către stat a pirateriei, dar asta cu altă ocazie.

Cică lumea nu mai citește

Mă distrez, cumva, auzind oamenii spunând că lumea nu mai citește. Ba citește, dragilor, prin alte țări sunt tiraje de milioane de exemplare și drepturi de publicare vândute în zeci de țări. Omul citește când cartea îi este prezentată așa cum trebuie. Marketată, cum se zice acuma, cum trebuie. Dacă intri într-un magazin de carte – în România, prin alte țări nu am văzut niciodată așa ceva – și pe rafturi cărțile stau în teanc, cu cotorul pe lateral, sau chiar înspre spatele raftului, cui îi vine cheful să le cumpere? Acesta este doar un mic exemplu. Noroc că pe website-uri nu se pot așeza cărțile în acest fel, e musai să stea în picioare. Vezi coperta, citești un rezumat și câteva cuvinte despre autor, eventual și niște recenzii. Doar website-urile editurilor și ale magazinelor de carte din România sunt la același nivel cu cele englezești și americane. Unele dintre ele au chiar și prezență pe Fb onorabilă, dar pe Instagram, Twitter și Pinterest sunt aproape inexistente.

Chestia cu lăudatul

Și apoi mai e o problemă: românul nu-i obișnuit să se laude. Chiar este criticat dacă cumva îndrăznește să deschidă gura să spună ceva bun despre el sau munca lui: cotcodăcește ca o găină care tocmai a făcut un ou, etc – puneți aici domniile voastre toate expresiile care condamnă lauda de sine (nu miroase-a bine, haha, am mai găsit una). I se spune să fie modest, să stea la locul lui, să nu iasă în față și să nu cumva, doamne ferește, să spună că a fost în stare să scrie o carte bună. Noooo, noi suntem codașii Europei – am obosit să tot aud asta când de fapt nu este adevărat – și trebuie să stăm la locul nostru. Ha! În schimb îi aud pe britanici și pe americani lăudându-se cu niște cărți, cu tiraje de milioane, pe care nu le-aș cumpăra în viața mea. Și mă enervez. Da-mi mai trece când văd câte o inițiativă lăudabilă, precum cea a lui Constantin Piștea, inițiatorul unui nou proiect, Citește-mă!, un website pe care scriitorii români își pot promova cărțile.

Da, era nevoie de așa ceva, cum spuneam.

Mai bine tras pe roată

Credeți că a fost ușor să scriu chiar și acel mic articol despre cărțile mele? Nu, dragi pufoși. Sunt aproape sigur că marea majoritate a scriitorilor români ar prefera să fie trași pe roată decât să vorbească despre ei și cărțile lor, mai ales în fața unei mulțimi. Cel mai confortabil ne simțim în vizuinile birourile noastre, în fața unui computer cu un procesor de text, scriind, cu cățelul la picioare și sorbind dintr-o cană cu cafea rece. Din fericire internetul te lasă să vorbești despre tine fără să fii nevoit să-ți părăsești vizuina biroul – mulțumesc pentru invitație, Costi.

Cu acestea zise, vă invit să citiți articolele și interviurile scriitorilor români prezenți pe Citește-mă!. Foarte interesante, zău. Sau ați și fost pe-acolo?