Dacă m-ați fi întrebat acum un an v-aș fi spus că nu sunt omul care să aibă suficientă răbdare să pună laolaltă un puzzle. Acum am o colecție întreagă, le zic puzzle-uri de pandemie. Cum s-a făcut? M-a molipsit o prietenă bună (mulțumesc, Cătălina!) împreună cu care am cumpărat dintr-un magazinaș de carte primul meu puzzle de 1000 de piese. Puzzle pe care am vrut să-l arunc pe geam de câteva ori, din care am aruncat bucăți prin casă și din cauza căruia am scos de la naftalina creierului o mulțime de înjurături neaoșe românești.