Am învățat cu greu să accept complimente. De mic copil mi s-a prezentat modestia ca fiind cea mai de preț calitate a unui om. Mai recent, chiar și master Shifu îl școlește pe Kung Fu Panda în acest sens: „The mark of a true hero is humility”. Nu zic că nu-i așa, doar că e o distanță foarte mare de la a fi modest și până la a desconsidera complet munca ta, precum și până la a te lăuda cu orice cacastuf (da’ chiar, știe cineva de unde vine cuvântul ăsta?). Prima mea reacție atunci când primesc un compliment e să spun „hai că nu-i chiar așa” sau „zău că-i o exagerare, eu doar am făcut x (a se citi: ceva foarte simplu care chiar nu merită menționat)”, sau chiar să mă uit chiorâș la bietul om și să mă întreb dacă vorbește serios. De aceea atunci când citesc recenzii superpozitive despre cărțile scrise de mine, mai recent despre Cartea Miracolelor, aproape că nu-mi vine a crede.