Ah, cât de mult mi-ar fi plăcut să studiez scrierea creativă în locul ingineriei, să-mi fi făcut o meserie din scris. E o diferență enormă între o muncă pe care o faci cu pasiune față de una în care te uiți la ceas din cinci în cinci minute întrebându-te când e vremea să pleci acasă. O notă: știu că mulți sunt împotriva folosirii termenului de scriere creativă, dar îl folosesc în lipsă de ceva mai bun. Cum nu e vorba nici de jurnalism și nici de poezie sau roman literar, cel mai potrivit termen atunci când vine vorba de conceperea și scrierea cărților de ficțiune mi se pare în continuare cel împrumutat de la americani, scriere creativă.

Deși nu am făcut-o în tinerețe și nici nu am o diplomă oficială, totuși am studiat scrierea creativă. Mai bine de cincisprezece ani, de una singură. Am citit toate cărțile despre scris ale marilor autori englezi și americani, am urmat cursuri cu și fără plată, unul inclusiv la Universitatea Iowa, cea mai renumită când vine vorba de scriere creativă, am fost prezentă la zeci de seminare online și am petrecut nopți studiind din scoarță în scoarță cărțile care mi s-au părut de valoare. Mi-am tot zis că va veni un moment când voi termina de învățat. Haha. Nici vorbă. Cu fiecare carte sau povestire nouă o iau de la capăt. Și știți ceva? Nu-i niciun bai, ba chiar dimpotrivă. Am aceeași fluturi în stomac cînd încep planul unei cărți noi, chicotesc la fel când îmi vine o idee bună și am aceeași nerăbdare să văd terminat ceea ce am început să scriu.

SEO pe pustii

Fiindcă tot e vorba de scris și învățat, am realizat că până acum am scris cumva artificial aici la mine pe blog. Nu, nu am scris minciuni, dar în mintea mea cel mai important era SEO-ul. La naiba cu el, mi-am zis recent, am să încep să scriu exact ce am chef, cum am chef și când am chef, iar ranking-ul Google, precum și toată distribuirea pe social media, like-uri și tot neamul lor, să se ducă pe pustii. Mi-a ajuns! Așa că iată-mă cu un articol scris fără să țin cont de vreo regulă. Na. Și plănuiesc ca de-acum înainte să fac la fel.

Carte nouă

Dacă vă întrebați cumva ce-i cu mașina de scris Corona din imagine – numărul 3, portabilă, una dintre preferatele lui Hemingway by the way – vă spun doar că am dat-o unui personaj dintr-o carte pe care tocmai am terminat-o de scris. Dap, am luat o pauză scurtă de la cărțile pentru copii și am scris una pentru adulți.

Până acum mi s-a spus de câteva ori cât de curios pare faptul că am curaj să scriu pentru adulți. Curaj? Hm. Știu eu dacă e vorba de curaj? La urma urmei dacă nu reușesc să scriu ceva fain nu va fi publicat, ăsta-i cel mai rău lucru care se poate întâmpla. Ca idee, în toate cazurile am răspuns că scrisul pentru copii mi se pare în continuare cel mai dificil dintre cele două. Rămâne să văd dacă voi reuși să public și ceea ce am scris pentru adulți, apoi capăt curaj să zic mai multe, haha.

Voi ce părere aveți, e mai ușor să scrii o carte pentru copii sau una pentru adulți?