Ce este rutina de scris? Am scris mai multe despre creativitate, dar iată un sfat simplu pe care-l dau tuturor celor vor să devină scriitori:
Scrie în fiecare zi.
Un alt sfat pe care recent îl adaug la cel mai de sus este:
Aleargă în fiecare zi.
Ei, poate nu chiar în fiecare zi, dar măcar o dată la câteva zile e musai.
Până de curând nici eu nu mă țineam de sfatul al doilea, dar, când îți petreci zi după zi șezând și scriind, ajungi să te întrebi dacă scrisul nu are să ajungă să te omoare și la propriu, nu numai la figurat.
Imaginea de mai sus este făcută la alergarea de azi. Olanda este un loc minunat să locuiești dacă vine vorba de activități fizice. Nu numai pentru că nu-s dealuri și văi, ci pentru că ai unde să faci mișcare fără să inspiri gaze de eșapament și fără să te temi de mașini (ca la noi în țară). Ce vedeți în fotografie este pista de biciclete pe care eu o folosesc pentru alergat. Fain, nu?
Am fugit! La scris, de data asta.
O zi faină, de aici, din Biroul de Pluș 🙂
[…] ce scriu despre alergat, în loc să scriu despre cărți și orice altceva legat de scris, aveți aici o […]
In regula. Scotocesc si ti-l trimit cum il gasesc. By the way, nu conteaza ce fel de vreme este pentru alergat. Sfatul, pe care si eu l-am primit la randul meu, este sa te tii de o rutina si asta inseamna inclusiv sa nu tii cont de vreme (doar de conditii extreme si cand e vorba de alergat caldura este cea periculoasa, si nu frigul). De trei ori pe saptamana este un minim pentru a atinge o conditie fizica optima 🙂
:))) Eu sunt mai comodă, prefer să mă cuibăresc la căldurică, cu o carte bună în mână, o muzică relaxantă în surdină, eventual ceva dulce de ronțăit și un ceai. Dar dacă aș reuși să mă mobilizez să alerg, așa cum zici tu, ar fi ideal pentru sănătatea mea. Și-așa stau țeapănă la calculator cea mai mare parte a timpului. Promit măcar să încerc. 🙂
Te invidiez pentru asta, deși mie cred că nu locul de alergat îmi lipsește, ci voința. 😀
Haha, multumesc de comentariu, Mihaela. Si mie mi-a luat ceva timp pana sa ma apuc de asta regulat, recunosc. Sunt cateva lucruri care pot sa te ajute, fara doar si poate. Compania, este unul dintre ele. Sau poate „anturajul” este mai bine spus. Daca ai prieteni sau familie care deja sunt alergatori iti este mai usor sa te apuci si tu. Daca sunt cartofi-de-canapea (couch potato, adicatelea) este mai greu 🙂
Da, n-am cu cine să mă anturez, recunosc. Am încercat odată să alerg măcar în jurul blocului, dar după sprintul inițial, plin de entuziasm, m-am văzut nevoită să mă opresc de două ori ca să-mi trag sufletul. :p Am renunțat cam repede… Poate mai încerc la primăvară… 😉
Ha! Chestia asta cu alergatul in jurul blocului o faceam si eu cand eram mai tanar si in Romania.
Un alt avantaj aici in Olanda este faptul ca exista programe de alergat. Din nefericire sunt in olandeza.
Ideea este sa iti imbunatatesti conditia pe masura ce alergi si sa nu ajungi sa urasti activitatea fizica fiindca este prea dificila.
Ce am eu, sunt doua programe de alergat:
1. de la 0 la 5 km si
2. de la 5 la 10km.
Daca ajungi sa alergi 10 km dupa aceea poti sa te antrenezi si singura.
Primele sedinte de la programul 1 incep de la 15 minute, alergat si plimbat alternativ, nu mai mult, si cresc spre 20, 30, 40 etc minute.
Cred ca daca ma gandesc bine am o lista salvata pe undeva cu un program similar facut de un instructor profesionist si pe care am tradus-o in romana pentru un prieten. Programele pe care le am eu sunt pentru ascultat si sunt grozave fiindca te incurajeaza si ai si entertainment cu muzica, ha! Daca vrei sa ma uit dupa lista de tiparit sa imi zici si o caut prin arhivele mele virtuale prafuite 🙂
N-ar fi rău, dar nu-i nicio grabă, până dă căldura iar.. mai e. Mulțumesc. 🙂