De Wind in de Wilgen – Vântul prin sălcii ilustrată de Inga Moore
Una dintre cele mai frumoase cărți din biblioteca mea este De Wind in de Wilgen, ediția olandeză de la Editura Christofoor a faimoasei cărți Vântul prin sălcii scrisă de Kenneth Grahame și ilustrată de Inga Moore. Am cumpărat-o cu ceva ani în urmă de la Boekhandel Broekhuis, magazinul meu preferat de carte din Olanda.
Am văzut-o pe raft și de cum am luat-o în mână am știut că nu o voi mai pune la loc, haha! Are mai multe de 100 de ilustrații (exact așa cum își dorește orice copil (mare), zic eu) și oriunde o deschizi este o încântare pentru ochi.
Minunea începe de la copertă, după cum vedeți în imaginea de mai sus.
Iată și cotorul cărții, cu numele lui Grahame și cel al Ingăi Moore:
Să vă mai spun și că este cartonată și are supracopertă.
Supracoperta are ilustrații și texte inclusiv pe părțile de la interior – o mică biografie a lui Kenneth Grahame precum și câteva cuvinte despre Inga Moore, cea care a ilustrat (atât de minunat) cartea.
Se întamplă de multe ori ca o carte să fie numită ilustrată deși are doar câteva imagini în interior. Ei, dragi pufoși, această ediție a cărții Vântul prin sălcii este ilustrată în adevăratul sens al cuvântului. Până și cuprinsul este o delectare:
De cum deschidem cartea vedem imaginea, pe care bănuiesc că o știe toată lumea, cu Domnul Cârtiță la curățenia de primăvară:
și care găsesc că este extrem de potrivită pentru pagina de titlu:
Iată și primul capitol cu ilustrația aferentă, fiindcă, vedeti dumneavoastra, fiecare capitol are, pe lângă mica ilustrație de deasupra titlului, propria lui ilustrație pe pagina din stânga:
Citim mai departe și, la scenele cu adevărat importante, găsim (Grozav!) o ilustrație pe o pagină întreagă, precum cea cu Domnul Cârtiță care exploreaza pădurea:
sau vagonul galben al Domnului Broscoi:
Cred că motivul principal pentru care această carte este extraordinar de reușită este acela că Inga Moore reușeste să transpună perfect în imagini atmosfera creată de Grahame.
Povestea în sine este foarte englezească, după cum știți, iar Inga a reușit să o facă și mai englezească decât mi-aș fi putut închipui.
Precum cireșele confiate de pe tort, avem și ilustrații pe două pagini. Precum cea cu mașina cea nouă a Domnului Broscoi:
sau scena de Crăciun, unde putem să cântăm colindul împreună cu șoriceii de câmp:
Inga Moore este extraordinar de talentată, fără doar și poate. Nu este numai simțul culorii, dar și faptul că reușește să aducă la viață cu adevarat animăluțele vorbitoare. Cred că una dintre cele mai dificile imagini – îmi aduc aminte că am avut probleme să îmi închipui scena când am citit-o pe când eram copil – este cea cu Domnul Broscoi fugind pe cal. Inga a reușit să o facă foarte veridică.
Nu știu cum este prin alte părți ale Europei, dar în Olanda, deși este aproape iunie, este foarte frig, așa că am să închei cu o imagine de iarnă:
Vă recomand cu cea mai mare căldură să o cumpărați dacă vă cade în mână. Știu că este de găsit și în limba engleză și franceză, în afară de cea în olandeză. Cine știe, poate apare cândva și în limba română. Să sperăm.
O variantă din Vântul prin sălcii în limba română are coperta pe care o vedeți în articolul lui Daniel. Cea pe cam am avut-o și eu pe când eram copil.
Ce ziceți? Vă plac ilustrațiile Ingăi Moore pentru Vântul prin sălcii?
[…] prin sălcii de Kenneth Grahame, ilustrată de Inga Moore sau de David […]
Vai, K.J., dar ilustrațiile acestea sunt aboslut superbe! N-ai greșit când ai spus că le preferi. Cea cu șoriceii e minunată, m-a topit! Atmosfera englezească din carte e, cu siguranță, accentuată de ilustrațiile astea, având în vedere că nici n-am citit cartea dar am simțit un pic de englezism din ele…
Culorile și grafica, de fapt totul, până în cele mai mici detalii, e realizat cu multă grijă.
Daaa, Roberts a făcut niște ilustrații tare frumoase, dar aici e altă atmosferă. Dincolo, parcă, nu era atmosfera aceasta engleză, detaliile și culorile astea… 🙂
Uiii, mă bucur că am aruncat și peste ediția asta câteva priviri. 😀 E, într-adevăr, foarte frumoasă.
P.S. Știi cumva o ediție frumoasă, ilustrată, „Peter Pan”? Citesc acum cartea în română, ediția de la Rao (Jurnalul Național) și mă fascinează povestea. Mai sunt și detaliile din viața autorului, câte și mai câte, personajele… (te-ai prins deja că mă fascinează foooooarte mult, nu?)
Aș vrea să găsesc o carte ilustrată care să aibă povestea originală, nu repovestirile. Am văzut până acum câteva ilustrații, probabil din ediții ale cărții, ce-i drept frumoase dar alb-negru, fără culoare. 🙂
Alberto Manguel a citit și recitit cartea asta și o declară fără jenă într-un jurnal de lectură. M-ai făcut curios. De mult n-am mai citit o carte pentru puști și puștoaice. A venit timpul 🙂
Buna ziua Valeriu si multumesc de vizita.
Ah, tare ma bucur ca te-ai decis sa o citesti. Sper sa poti citi editia in engleza ca sa te bucuri de scriitura lui Grahame. Iar daca nu, atunci sper sa gasesti o traducere buna in limba romana (uite ca aici nu pot sa recomand o editie anume fiindca nu mai sunt la curent).
Stiu eu daca Vantul prin salcii este doar pentru pusti si pustoaice? Pentru mine este la fel cu La Medeleni. De fiecare data cand o recitesc imi aduc aminte de bunici, copilarie, campiile pline de flori si roind de albine, nori pufosi plutind pe un cer albastru curat si linistea naturii. Un sentiment de „acasa”, de „Pământ”, de „verde”, pe care nu il mai regasesc decat cu greu in era vitezei si a poluarii in care traim. Cumva, cred ca toti cei care au citit-o pe vremea copilariei (Alberto Manguel si Printul Charles included) simt la fel. Din cartile noi aparute (in ultimii douazeci de ani) pe care le-am citit, numar pe degetele de la o mana cele care m-au facut sa simt la fel, iar dintre filme doar Miyazaki mai reuseste imi readuca acel sentiment. Imbatranesc, probabil. Mi se toceste plushul, of.
Mi-e greu sa imi inchipui cum ar fi sa citesc Vantul prin salcii acum pentru prima data (desi intr-un fel imi doresc, haha!). De aceea sunt curios sa aud ce ai sa spui despre ea. Foarte Curios, de fapt.
Nici eu nu-mi amintesc daca am citit-o… Totusi cred ca nu.
Foarte frumoase ilustratiile, talentata aceasta Inga.
Vai de mustatile si labutele mele! E musai de luat si de citit, si nu numai pentru copii, zau asa, Lavinia. O carte atat de frumoasa (chiar si fara ilustratiile Ingai Moore)!
Multumesc de vizita. Nu stiu daca este aparuta si editia in spaniola, by the way. Nu am vazut-o dar nici nu am cautat-o. S-ar putea sa existe 🙂
Multumesc frumos!
Dar cum de nu ai citit Vantul prin salcii pana acum, Simona? Este o carte nemaipomenita! Este printre primele trei favorite ale mele din toate timpurile! Am trei, daca stau bine sa ma gandesc, pe care imi e greu sa le pun in ordine: Alice, Vantul prin salcii si Hobbitul. Printul Charles este mare fan al lui Kenneth Grahame – ii citea regina pe cand era copil din Vantul prin salcii, haha.
Vantul prin salcii a fost publicata initial in 1908 (hehei!) insa nu si-a pierdut farmecul. Este una dintre acele povesti cu adevarat nemuritoare.
Cât de colorat trebuie să fii pe interior pentru a reuşi să desenezi în felul acesta! Sobolul îţi devine cel mai bun prieten doar uitându-te la el, din prima spui că-i un tip de încredere, n-ai nici cel mai mic dubiu. Sunt încântătoare!
Şi să vezi cum firele nevăzute se împletesc căci acum citesc „Vârsta de aur” 🙂
Hei, Daniel, multumesc de comentariu!
Da, Inga Moore este cu adevarat „colorata” (si) pe dinauntru. Am citit un interviu cu ea si spunea ca pentru aceasta editie (ilustrarea ei i-a fost sugerata de un prieten) s-a „transformat” si ea in animalut si a trait cu ei toate aventurile. Grozav, nu? Dar se vede ca i-a placut. Reuseste sa transmita prin intreaga carte.
Stiu ca sun cam sentimental dar zau ca nu ma indur sa o pun in biblioteca. O tin pe noptiera si mai citesc cand apuc seara din ea. Da vise placute!
Îmi închipui că trebuie să fie tare fain să poţi desena în felul acesta. Ba chiar mă gândesc acum cum visează Inga Moore 🙂
Geniala postarea!!! Cat de bine arata aceasta carte ilustrata! O iubesc pe Inga Moore. 🙂 Am o singura carte ilustrata de aceasta si mi-a dovedit ca este extrem de talentata si reuseste sa transmita multe prin imaginile ei.
Nu stiu cine este Domnul Broscoi, dar si mie imi vine cam greu sa imi imaginez un broscoi pe cal! :-)) Mi se pare tare amuzanta ideea in sine.
Chiar nu am cuvinte de aceasta data. Este prea frumoasa cartea: curpinsul, ilustratiile pe 2 pagini!! Lectura placuta daca ca nu ai citit-o deja. Cred ca plushurile ar vrea si ele sa fie desenate de Inga! 😀