Hobbitul în limba română

Hobbitul în limba română

Hobbitul - J.R.R. Tolkien

Hobbitul – J.R.R. Tolkien

De când am citit pentru prima dată O poveste cu un hobbit am devenit fan Tolkien. Era pe vremea când cărțile lui Tolkien începeau să fie traduse în alte limbi iar el devenea celebru în întreaga lume.

Prima ediție în limba română este O poveste cu un hobbit, tipărită în anul 1975, Editura Ion Creangă, colecția Biblioteca pentru toți copiii, în traducerea Catincăi Ralea și este traducerea mea favorită de până acum a Hobbit-ului. Ilustrațiile aparțin Liviei Rusz și, din nou, sunt încă favoritele mele dintre toate edițiile românești.

Aici este coperta:

O poveste cu un hobbit - Editura Ion Creanga, 1975

O poveste cu un hobbit – Editura Ion Creanga, 1975

iar aici este una dintre ilustrațiile din carte, cea în care Gandalf îl vizitează pentru prima dată pe Bilbo:

Bilbo si Gandalf - Livia Rusz

Bilbo si Gandalf – Livia Rusz

Minunată traducere și minunate ilustrații! Îmi doresc să o văd retipărită și să o recitesc nou-nouță. Sunt sigur că, precum madeleinele lui Proust, voi readuce, citind-o, memoriile copilăriei. Săracul exemplar care mi-a aparținut era desfăcut din cotor de atâta citit și nu mai pomenesc petele de cerneală, magiun și unt, fiindcă luam cartea peste tot cu mine, inclusiv la masă.

Următoarea ediție favorită a Hobbitului în limba română este numită Povestea unui Hobbit.

Iată coperta:

Povestea unui hobbit - Editura Elit, 1995

Povestea unui hobbit – Editura Elit, 1995

Este un exemplar ciudat. Hârtia este poroasă și de la început a fost de culoare gălbui, iar cu timpul a devenit galben închis. Este un format ciudat (aproximativ A4) și întotdeauna m-am întrebat dacă este o ediție tipărită legal. Este apărută la scurt timp după revoluție (când legile erau încă cenușii în ceea ce privea drepturile de tipărire), în 1995, cu drepturi Editura Elit. Traducerea este făcută de Junona Tutunea iar coperta, grafica și puținele ilustrații îi aparțin lui Peter Green (despre care nu am reușit să găsesc nici un fel de informație).

Îmi place coperta, reușește să creeze atmosfera cărții fără să dezvăluie nimic din finalul neașteptat. De asemenea îmi plac hărțile Pământului de Mijloc, grafica titlurilor și micile desene de la sfârșitul capitolelor. Traducerea este și ea plăcută, deși pe ici pe colo sunt folosite niscaiva regionalisme care m-au făcut să cred că traducătoarea este de fapt de origine din Republica Moldova. Nimic rău în asta și aș zice că această traducere este, iarăși, una reușită, potrivită cu atmosfera dorită de Tolkien și, foarte important, potrivită pentru copii de vârste 8-9-10 ani.

Exemplu de grafică aici:

Capitolul 1 - Povestea unui hobbit, Editura Elit, 1995

Capitolul 1 – Povestea unui hobbit, Editura Elit, 1995

Ultima ediție pe care o voi menționa aici este Hobbitul – O călătorie neașteptată, Editura Rao, apărută în 2012. Traducerea aparține Irinei Horia iar versurile sunt traduse de Ion Horea. Este o traducere OK, dar mai potrivită pentru adulți decât pentru copii, aș zice.

Hobbitul - Editura Rao, 2012

Hobbitul – Editura Rao, 2012

Coperta aceasta probabil o știți cu toții foarte bine deoarece este imaginea creată de Peter Jackson, cel responsabil pentru minunata serie Lordul Inelelor dar care a masacrat transformat hobbiții și piticii lui Tolkien (săracul Tolkien se răsucește în mormânt, sunt sigur).

Dacă ne uităm la ilustrațiile primelor două cărți, ele redau foarte bine atmosfera creată de Tolkien. Nu mă apuc acum să vă povestesc din carte pentru că ați citit-o cu toții. Nu știu cum e pentru voi, dar pentru mine, cititul acestei cărți reușea și reușește de fiecare dată să creeze lumea magică a Pământului de Mijloc. Deși erau întâmplări primejdioase, în nici un caz nu am avut vreodată coșmaruri când adormeam cu ea în brațe.

Aici sunt eu supărat, dragilor. Peter Jackson i-a chelboșit pe lăbuțe pe hobbiți iar piticilor le-a dat steroizi. Unde este, vreau să știu, „blănița de pe picioare, deasă și frumos pieptănată” a hobbiților? Iar piticii, săracii, din niște moșneguți morocănoși și mari amatori de săpat în galerii după smaralde și rubine, s-au apucat de „mers la sală” și luat steroizi. Oare chiar era nevoie de așa ceva? Nu sunt suficiente filme pline de violență (gratuită) pe planeta asta ca să mai adăugăm încă unul trei la ele? Vreau să vă spun să nu vă duceți copiii la nici unul din filmele făcute de Peter Jackson fiindcă îi veți speria. Spre deosebire de cartea Hobbitul, filmele cu hobbiți făcute de Peter Jackson sunt pentru adulți, nu pentru copii.

Revenind la cărți. Pentru exemplificare, aveți mai jos primul paragraf din Hobbitul în engleză, așa cum a fost el scris de Tolkien, și apoi trei variante din edițiile în română menționate mai sus.

The Hobbit – J.R.R. Tolkien – George Allen & Unwin Ltd, 1937
Chapter 1 – An unexpected party
In a hole in the ground there lived a hobbit. Not a nasty, dirty, wet hole, filled with the ends of worms and an oozy smell, nor yet a dry, bare, sandy hole with nothing in it to sit down on or to eat: it was a hobbit-hole, and that means comfort.

O poveste cu un hobbit – Editura Ion Creangă, 1975, traducere Catinca Ralea
Capitolul 1 – Musafiri nepoftiți
A fost odată un „hobbit” care locuia într-o gaură în pământ. Nu era o vizuină din acelea antipatice, murdare sau umede, pline de capete sau cozi de viermi și cu miros de mîl; nu era nici nisipoasă sau lipsită de apă, sau o vizuină în care n-ai pe ce să te așezi sau pe ce să mănînci; era o vizuină de hobbit, și asta înseamnă confort.

Povestea unui hobbit – Editura Elit, 1995, traducere Junona Tutunea
Capitolul 1 – Pe nepusă masă

Cândva, într-o vizuină săpată în pământ, trăia un hobbit. Aceea însă, nu era o vizuină oarecare, îmbâcsită, jilavă, colcăind de viermi și răspândind miasmă de mlaștină. Și nu era nici prea uscată, fără strop de apă – ce mai, o biată scobitură nisipoasă, în care nu găsești un locșor unde să te așezi sau unde să mănânci. Era o vizuină de hobbit, așadar foarte plăcută.

Hobbitul – Editura RAO, 2012, traducere Irina Horea
Capitolul 1 – O petrecere neașteptată

Într-o vizuină în pământ trăia odată un hobbit. Nu era o vizuină urâtă, murdară, jegoasă, plină de rămășițe de viermi și duhnind a mocirlă. Și nici o vizuină nisipoasă, uscată, goală, în care să nu ai pe ce să te așezi sau pe ce să îți pui blidul cu mâncare: era o vizuină de hobbit, cu alte cuvinte – dichisită.

Ce ziceți de diferențe, inclusiv traducerea titlurilor?

34 comments on “Hobbitul în limba română”

  1. Pingback: Traducătorii literari, marii anonimi | Cărți și călătorii

  2. Mihaela Popescu Răspunde

    Buna ziua,
    Eu caut Povestea unui hobbit de editura Elit si nu am reusit sa o gasesc nicaieri.
    Oare ma puteti ajuta cu un sfat? De unde as putea face rost de ea? Multumesc mult!

    • K.J. Mecklenfeld Răspunde

      Bună ziua și mulțumesc de vizită.
      Dacă nu o găsiți pe Okazii (apare ocazional, am văzut), probabil că cea mai mare șansă o aveți la tarabele de cărți de mâna a doua. Eu le știu pe cele din Iași, de pe strada Lăpușneanu. Sunt foarte amabili – odată am căutat o carte anume și mi-au găsit-o până la urmă. Asta era cu mulți ani în urmă, dar nu cred că s-au schimbat oamenii chiar atât de mult.
      Sau, dacă nu ajungeți prin Iași, puteți să încercați la anticariatele din localitatea în care vă aflați.
      Mult succes pufos 🙂

  3. giggles Răspunde

    Eu am editia in engleza ilustrata de Jemima Catlin (http://www.jemimacatlin.com/thehobbit.html). Cind am gasit-o tradusa in Romania, mai ca am topait linga raft. Voiam sa o fac cadou cuiva si am deschis la prima pagina sa vad cum e traducerea. Cind am dat peste „jegos” am inlemnit. Why, Irina Horea, why? 🙂
    Iar alegerea editurii de a lansa noua interpretare ilustrata a Hobbitului cu o traducere neprimenita… 🙁

    Mi-a sunat initial si mie putin ciudatel cuvintul antipatic gasit de dna Catinca Ralea, dar apoi am conchis ca e o alegere nu prea rea. (Un loc nu prea prietenos e … antipatic.)
    O sa caut traducerea Junonei Tutunea, pare sa aiba un ton potrivit povestilor. Pe nepusa masa se potriveste manusa, zic eu.

    (Acest tip de exercitiu l-am facut si eu acum citiva ani cu Alice’s Adventures. Frida Papadache e The One.)

    • K.J. Mecklenfeld Răspunde

      Vai de blana și de mustățile mele! Cum de nu am văzut acest comentariu? Cu scuzele de rigoare, răspund acum: nu am ediția ilustrată de Jemima Catlin. Mi-a mai fost menționată de altcineva, dar nu am apucat să pun lăbuța pe ea. E în plan.
      Interesantă ideea pentru traducerile Alisei. Dau o fugă să citesc articolul și revin.
      Mulțumesc pufos pentru vizită, în orice caz 🙂

  4. Roxie Răspunde

    Hello si aici, KJ! Gand la gand cu bucurie. Chiar ma gandeam sa ma apuc de Hobbitul asa ca vine la fix postarea ta. Am vazut ca se gaseste la biblioteca Hobbitul (ed. RAO) in traducerea Catincai Ralea, asa ca o sa o iau pe aceea la citit.

    • K.J. Mecklenfeld Răspunde

      Hello, hello! Multumesc de vizita, Roxie. Scuze pentru intarzierea cu care raspund. Am iesit din barlog astazi fiindca este un pic de soare. Scriu de zor la volumul doi din Aventurile lui Hendrik de Mol (nu stiu daca ai citit Planeta de Aur) si sunt varat pana la nasul de plush in actiune, haha.

      Ma bucur sa aud ca citesti Hobbitul. Daca nu ai citit-o pana acum as fi curios sa aud parerea ta dupa ce o termini. 🙂

      • Roxie Răspunde

        Cu siguranta o sa revin cu impresii. Nu am mai citit-o si nici nu am vazut filmele (am vazut primele doua parti din Stapanul inelelor, dar nu m-au atras). Am zis totusi sa-i dau o sansa.

        • K.J. Mecklenfeld Răspunde

          Acum chiar m-ai facut curios – nu am auzit pe nimeni caruia sa nu ii fi placut Stapanul Inelelor (filmul). Nu ca ar fi senzational. Filmul. Cartea, povestea lui Tolkien, in schimb, da.

          La fel si cu Hobbitul, desi pentru Hobbit diferenta intre carte si film este enorma. Cartea este calda, te face sa zambesti, sa traiesti aventurile intr-un ritm placut in timp ce filmul te plictiseste prin lungime si prin prezenta efectelor speciale (mult prea evident speciale!) nenumarate, te face sa iti astupi urechile de zgomot si sa iti acoperi ochii din cauza violentei gratuite. Care lume idilica? Ce creaturi cu laboante pufoase? Care mosnegei cautatori de pietre pretioase prin pesteri? Nuuuuu. Monstri, frate. Steroizi. Etc. Cum scriam mai sus.
          Stiu ca nu toata lumea este de acord cu viziunea mea si este perfect normal sa fie asa. Eu raman la parerea mea ca Hobbitul, este o carte de citit la gura focului 🙂

  5. Pingback: 10 carti pentru copii creativi | K.J. Mecklenfeld

  6. K.J. Mecklenfeld Răspunde

    Haha. Inteleg ce vrei sa spui. Intr-adevar, este greu, de fapt imposibil, sa compari o carte cu un film fiindca mediile lor sunt diferite. Fiecare dintre ele are farmecul sau de care incerc sa ma bucur separat (pentru ca este de obicei de doua ori placere, intai carte, si apoi film).
    Ceea ce apreciez la o carte este faptul ca autorul te face, sau te lasa, sa iti imaginezi lumea si personajele despre care scrie el. Ca apoi vezi si filmul, si el este de cele mai multe ori diferit de carte (din diferite motive), asta este o alta mancare de peste. Am invatat sa citesc intai cartea, daca este posibil, si apoi sa vad filmul. De cate ori am incercat invers nu mi-a mers 🙁
    Nu cred ca as avea rabdare sa citesc Shrek in coperti cartonate! Ha 🙂

  7. Sebastian Mihail Răspunde

    Ştim bine că sunt două medii diferite, cartea şi filmul. Mă gîndesc că poate Jackson a dorit să readucă în peisaj puţin din umorul cărţii, apropo de ce ai zis la punctul 1.

    De ce mi-a plăcut mai mult filmul? Pentru că mie mi s-a părut cam fadă cartea – vorbesc de ansamblul general, nu de fragmente punctuale pe care le-am savurat cu plăcere – şi chiar m-am bucurat că Peter Jackson a folosit şi resurse adiţionale cărţii pentru a face o legătură cît mai bună cu „Stăpînul Inelelor”. Şi legat de resursele adiţionale. În „Hobbitul” toată chestia cu Necromantul se rezumă la un pasaj scurt, fără nicio sare şi niciun piper, cam: „Dar tu, Gandalf, ce-ai făcut tot timpul ăsta? Aaa, păi m-am dus în Nord şi am omorît un Necromant care-şi făcea veacul pe acolo”. Şi gata. Aşa că mi-a plăcut mult mai mult cum au dezvoltat în film firul ăsta.

    Pe de altă parte, nu toate poveştile pentru copii sunt scrise pentru a smulge rîsetele celor mici. „Hobbitul” are o nuanţă idilică, cu acel Comitat populat de creaturi pe care îţi vine să le îndrăgeşti instant, dar totuşi o umbră sumbră planează peste toată povestea (să nu pierdem din vedere cînd a fost scrisă)

    Revenind la film, vizual arată foarte bine, e ochios cum s-ar zice. Are dinamica pe care nu am simţit-o din carte şi mai are ceea ce iubesc la fiecare film bine făcut: o coloană sonoră excepţională (ceea ce nicio carte nu va avea prea curînd :)) ).

  8. Sebastian Mihail Răspunde

    Am mers la raftul cu cărţi şi am verificat. Da, ediţia mea din 2002 de la RAO e tot în traducerea Catincăi Ralea, după cum bine a spus mai sus şi Laura. Şi mai trebuie să menţionăm că traducerea versurilor a fost făcută de Leon D. Leviţchi, unul dintre cei mai buni traducători de Shakespeare de la noi. 🙂

    • K.J. Mecklenfeld Răspunde

      Haha, Sebastian, atunci e bine daca e Catinca Ralea.
      Nu pricep cum de iti place filmul mai mult decat cartea. Probabil tu il privesti cu ochi de adult. Eu mi-s pe la 10 ani ramas (se zice ca scrii cartile potrivite varstei pe care o ai in realitate, hehe) si mi s-a parut spaimos. In afara de faptul ca Jackson a masacrat hobitii si piticii, a mai si schimbat cateva chestii care nu erau musai, zic eu, Cumva mi-a adus aminte de o varianta groaznica a Contelui de Monte Cristo in care iti spunea pe sleau, de la inceput, despre abatele Faria, ca si cand era vreo intamplare oarescare! Pai unde e suspansul atunci? Asa de tare m-am enervat ca nici nu m-am mai uitat la filmul acela!
      Revenind la Jackson. Spre exemplu:
      1. Bilbo fuge cu hartia igienica fluturand in vant strigand voios: ma duc intr-o aventura! Ei pe naiba! Pai exact asta era ideea, ca Bilbo nu voia de nici un fel, la inceputul aventurii, sa plece undeva. A, visa el, asa, picotind intr-un fotoliu confortabil, cu pipa in mana, langa focul din soba, dar cand veni vorba sa plece de-a binelea mai ca l-a aruncat Gandalf afara din vizuina, nu?
      2. Venitul piticilor la Beorn. Pai asta era una din cele mai haioase faze din carte. Cum ii instruieste Gandalf sa vina 2 cate 2, sa nu cumva sa il supere pe urs si sa ii manance. Si cum Gandalf se face ca ploua de toata situatia pana ajung toti piticii cu bine. Pai eu reciteam faza asta (precum cea cu venitul piticilor la Bilbo, care iar, nu este in film nici pe departe atat de umoristica precum in carte) numai ca sa ma distrez, inchipuindu-mi cum se randuiau piticii si se impingeau unii pe altii sa se duca in casa ursului-om.
      S.a.m.d. E vorba de o atmosfera care este pierduta in film, zic eu. Hobbitul este una dintre cele mai haioase carti pe care le stiu. Filmul nu ma face nici macar sa zambesc. Poate ma face sa apreciez ideile lui Jackson (care este un erou macar pentru ca a facut 3 filme dintr-o cartulie), dar nu sa rad. Mda. Ideea mea.
      Dar chiar, daca tot vorbim de asta, tie de ce iti place mai mult filmul decat cartea?

  9. Simona Husaru Răspunde

    Cât de minunate sunt toate cărţile cu Hobbitul! 😀 Mi-ar plăcea foarte mult să le inspectez pe toate. Pe viitor vreau să îmi iau ediţia de la „Biblioteca pentru toți copiii” care pare să aibă cu adevărat nişte ilustraţii frumoase şi nu m-ar deranja să am şi „Povestea unui hobbit” care arată chiar potrivită cu povestea!

    Eu am citit prin 2004 ediţia apărută în 2002 (http://ro.serialreaders.com/detalii-carte/6399-hobbitul.html#r453) şi mi s-a părut minunată, plină de aventură şi chiar o consider o carte potrivită pentru copii.

    Ediţia mea nu are ilustraţii, este in format paperback, are scrisul micuţ dar paginile s-au îngălbenit de la trecerea vremii si miros foarte frumos! Traducerea este făcută exact ca şi la ediţia din ’75, de Catinca Ralea. 😀

    • K.J. Mecklenfeld Răspunde

      Hei Simona! Mulțumesc de vizita si de comentariu! Ediția pe care o menționezi tu am văzut-o pe internet dar nu o am. Fiind mare fan Tolkien am să o achiziționez cândva (la mâna a doua, bănuiesc că e de găsit).
      Mare păcat că nu se fac mai multe ediții ilustrate. Poate nu cu foarte multe ilustrații dar măcar câteva, acolo, pentru cititori ahtiați 🙂 Noroc de publicatiile in engleza! Până acum cel mai mult îmi plac ilustrațiile lui Alan Lee, cel care a fost de fapt, impreuna cu John Howe, artistul folosit de Peter Jackson pentru design-ul lumii Pamantului de Mijloc din filmele sale. Dar am descoperit si desenele lui Tolkien insusi in cateva editii, tot in engleza – foarte faine! Iar mai de curand chiar si ilustratiile pentru Hobbit ale lui Tove Jansson, creatoarea lui Moomin; iar faine. Cam toate ilustratiile pentru Tolkien sunt interesant de vazut, mai bine zis, daca esti fan (ca mine) 🙂
      Chiar, ai un ilustrator preferat pentru Tolkien?

      • Simona Husaru Răspunde

        Sper ca pe viitor să poţi face rost de această ediţie (dar şi de altele :D)! Şi eu aş dori să văd mai multe cărţi ilustrate pentru că acelea mă adâncesc şi mai mult în lectură. Pe la editura Arthur mai văzusem cărţi ilustrate şi simpatice!

        Din păcate nu cunosc prea bine ilustratorii pentru Tolkien dar tot ce am văzut până acum mi-a plăcut foarte mult! Am găsit în librăria Cărtureşti o ediţie micuţă pentru Hobbitul (în engleză) însă nu mai ţin mine dacă avea ilustraţii. Tot ce pot zice este faptul că arăta atât de drăguţ încât nu îmi vine să cred cum am reuşit să o părăsesc pe raft! Eu am o singură carte cu Hobbitul şi mi-ar plăcea să mai am una (sau mai multe), de preferat cu ilustraţii!

        Acelaşi lucru în pot spune şi despre seria Harry Potter pe care am citit-o în română. Sper ca pe viitor să reuşesc să citesc seria şi în engleză. 😀

        PS: Mai este şi această (http://www.libris.ro/hobbitul-editie-ilustrata-j-r-r-tolkien-RAO978-606-609-584-6–p691284.html) cărţulie faină!

        • K.J. Mecklenfeld Răspunde

          Daaaa. Multumesc, Simona! Am o lista cu Tolkien. Parca sunt teleghidat! Cand vad numele Tolkien pe o carte, fie ca e veche sau intr-o alta limba, ma bate gandul sa o cumpar. Asa am descoperit de fapt desenele lui Tolkien insusi. Era o carte micuta, veche, in Londra, pe o taraba pe malul Tamisei. Am luat-o fiindca era ieftina si nu o aveam si asa am descoperit ca Tolkien desena!

          Multumesc de link! Am vazut editia aceea dar nu in romana. Pus pe lista, multumim!

          Apropos de editii ilustrate, nu suntem singurii care ni le dorim. Am vazut recent niste postari despre ilustratii facute de fani pentru Stapanul Inelelor. Uau! De fapt unul dintre omuleti facuse chiar o carte in sine cu desenele lui si textul lui Tolkien. Foarte bine arata! Mai bine chiar decat orice carte ilustrata deja tiparita.

          Harry Potter este bine tradus in romana. Nu as zice ca e mare diferenta intre a-l citi in romana sau engleza. La Tolkien da, fara doar si poate, merita citit in ambele limbi. De aceea am si scris postarea asta (care se doveste mai populara decat ma asteptam) pentru ca diferentele intre variantele de traducere sunt foarte mari si mi s-a parut interesant 🙂

  10. Laura Câlțea Răspunde

    Prima traducere de la Rao era tot cea semnată de Catinca Ralea. Mi-a părut rău când am văzut că au schimbat traducătorul. Pe cea în traducerea Catincăi Ralea i-o luasem soră-mii și, apoi, mi-am luat și eu cartea cartonată și am descoperit că au schimbat traducătorul. Țin minte că am făcut și eu exercițiul ăsta de traducere (dar cred că doar cu două interpretări, nu cu trei) pe când eram profă de română și tot la prima frază m-am oprit. E una dintre cele mai frumoase fraze de început. Mi-a plăcut mult articolul tău, m-a făcut să vreau să stau într-o păturică, cu o cană cu cacao în mână și să citesc povești 🙂

    • K.J. Mecklenfeld Răspunde

      Multumesc pentru comentariu, Laura. Ma bucur ca ti-a placut si ca te-a facut sa vrei sa (re)citesti povesti. Planeta de Aur ajunge in curand la tine. E tot un fel de poveste si sper sa iti placa 🙂

      Este dificil sa traduci bine o carte. „Bine” inseamna ca traducerea sa reflecte atmosfera dorita si creata de autor. As zice ca ultima varianta de traducere ii face un deserviciu lui Tolkien fiindca personalitatea sa, regasita in primele doua variante (cum spui tu, parca stai langa foc si un bunic iti spune povestea (iar tu stai cu gura cascata de mirare, hehe)), este pierduta in a treia. Ei, poate vor retipari candva iar primele doua 🙂

  11. sebastianmihail Răspunde

    Mie mi-a plăcut mai mult filmul (cele două părţi apărute pînă acum), decît cartea. Eu deţin prima ediţie apărută la RAO, cea din 2002.
    [url][IMG]http://i57.tinypic.com/97mm3r.jpg[/IMG][/url]

    • K.J. Mecklenfeld Răspunde

      Mulțumesc de comentariu, Sebastian. Am scotocit după mesajele voastre prin Spam, noroc de Mihaela care mi-a spus că blogul meu i-a hăpăit comentariul (Bad Blog! Bad Blog!) 🙂

      Hm. Poate de aceea. Adică poate din cauză că nu ai citit când erai copil varianta Catincăi Ralea sau cea a Junonei Tutunea. Cum spune și Mihaela, cea apărută la Rao este cea mai puțin reușită dintre toate pentru un copil. Nu vreau să critic, știu că este dificil să traduci o carte (ca să nu-i zic operă literară!), dar e chestie de gust, până la urmă. Primele două mi-au plăcut în mod deosebit. Reușesc să redea foarte bine atmosfera creată de Tolkien. Dacă găsești vreodată una dintre ele și ai dispoziție încearcă (deși s-ar putea să îți fie greu având în minte imaginile lăsate de filmul văzut, oricum mai puternice decât cele create de un text scris). Dar aș zice că merită încercat 🙂

  12. Cărți și călătorii Răspunde

    Tot prima ediție, cea din ’75, o aveam și eu acasă. Mi-aduc aminte că atunci când eram foarte mică, mă speria coperta. Dar mă speriau multe, era o fază. :)) Cât despre traduceri, e greu să compari – găsești plusuri și minusuri în fiecare, cel puțin pentru fragmentul exemplificat de tine. Ultima versiune mi se pare cea mai „săracă”, prima cea mai ok, deși eu n-aș fi folosit „antipatică” să descriu o vizuină. Deh, nu-i ușor să traduci literatură! 🙂

    • K.J. Mecklenfeld Răspunde

      In sfârșit, după multe peripeții. am găsit și comentariile pierdute. Le-am găsit în Spam, și al tău și al lui Sebastian. Mii de mulțumiri pentru înțelegere și răbdare, Mihaela 🙂

      De acord cu tine că a treia este cea mai săracuță. „Antipatică” poate să fie un cuvânt interesant pentru copii. Îmi aduc aminte că pe la vârsta când citeam cartea asta pentru prima oară dormeam cu dicționarul sub pernă. Deh, așa își îmbogățește omul vocabularul.

      Cât despre cât de ușor este să traduci literatură, mai bine nu mai zic nimic. Dar pentru tine este un lucru bun că nu toată lumea se pricepe, nu? 🙂

  13. K.J. Mecklenfeld Răspunde

    Cu plăcere, Kati. Primele două ediții sunt atât de vechi încât nu se mai tipăresc. Poate reușești să le găsești la vreun anticariat. Sau poate au fost retipărite? Dacă nu mai locuiesc în România nu mai sunt la curent cu ultimele noutăți 🙂

  14. Mihaela Cernauti Răspunde

    The „unexpected party” la care se refera Tolkien in primul capitol din „Hobbit” nu este o „petrecere”, cum crede Irina Horea (care a mai gresit si cind a tradus „The Lord of the Rings”), ci o adunare (constituita progresiv) de „oaspeti neasteptati/oaspeti-surpriza” (pentru Bilbo). Prin urmare, in traducerea titlului de capitol Catinca Ralea pare mai aproape de original. In rest, se pot spune multe (de bine sau de mai putin bine) despre fiecare dintre cele versiuni. Pe de alta parte, traducerile literare sint dificile si (personal) am oarece scrupule in a-mi exprima dezacordul cu solutiile gasite de X sau Y, de vreme ce sint doar un observator de pe margine. Ma deranjeaza cu adevarat erorile de traducere, nu stingaciile sau formularile care mi se par mai putin fericite.

    • K.J. Mecklenfeld Răspunde

      Foarte buna precizare, Mihaela. Perfect de acord. Multumesc de comentariu.
      Am acum trei variante traduse in engleza ale primului capitol din Planeta de Aur. Exact ca si in exemplul cu Hobbitul, am trei variante (desi iti vine sa iti zici ca „traducerea e traducere”..) care pentru urechea mea de non-native speaker nu suna foarte diferit. Foarte dificil de apreciat. Si mai bine zis, aprecierea finala poate fi facuta doar de catre un vorbitor nativ.

Plușurile se dau în vânt după comentarii

%d blogeri au apreciat: