Ce povești mai zic olandezii?

Fiind un popor germanic, poveștile pentru copii ale olandezilor sunt aceleași cu cele ale fraților de sânge, nemții. Mai apare câte una, pe ici pe colo, cu specific olandez, dar este de obicei o adaptare a uneia dintre binecunoscutele povești ale fraților Grimm.

În imaginile din aceast articol aveți ilustrații din tomul de un kilogram și ceva, gros de cinci centimetri, cu poveștile fraților Grimm ilustrate de Anton Pieck, cel mai cunoscut ilustrator olandez. Am primit-o cadou și tare m-am mai bucurat.

Dacă numele Anton Pieck nu vă spune nimic, sunt sigur că imaginile vă sunt cunoscute. El este cel căruia i se datorează desing-ul parcului Efteling (după care s-a inspirat Disney și nu invers, cum scrie în Wikipedia la traducerea în limba română a articolului). Am de gând să scriu un articol separat despre parcul Efteling (update: l-am scris, e aici: Pădurea Poveștilor din Efteling). Este poate locul meu preferat de vizitat în Olanda, fiindcă, odată ce intri, ești în lumea poveștilor: căsuțe-ciuperci în care locuiesc pitici (și poți să te uiți pe geam să vezi cum este mobilată ciuperca, hihi), copaci uriasi de după care se ițesc elfi și zâne, căsuțe de turtă dulce, fachiri zburând pe covoare persane, și câte și mai câte minunății.

Olandezii spun despre ei înșiși – și se mândresc foarte mult cu această calitate – că sunt realiști, cu picioarele pe pământ (cuvântul olandez folosit este nuchter). Poate de aceea, mi-am zis eu, marea majoritate a literaturii olandeze, inclusiv cea pentru copii, nu prea se petrece în domeniul fantasticului. Harry Potter a avut succes aici, în Olanda, dar nu a fost o nebunie atât de mare precum în Anglia sau Statele Unite. Și nu din motive religioase, să fim înțeleși, fiindcă olandezii sunt foarte toleranți în ceea ce privește religia.

Am început să citesc cărți pentru copii scrise de olandezi după ce am descoperit că, pe lângă cele foarte realiste și cele educaționale, care reprezintă majoritatea, se găsesc totuși și câteva mai pe gustul meu, adicătelea mai fantastice. Nu mă înțelegeți greșit, dragi pufoși, înțeleg utilitatea cărților educaționale, iar ideea de a îmbina educația cu plăcerea mi se pare extraordinar de interesantă, însa am o slăbiciune pentru lumile fantastice.

Am căutat bine pe internet, dar am găsit abia una sau două cărți scrise de autori olandezi traduse în limba română. Literatură grea, pe gustul românilor, Harry Mulisch spre exemplu. Nu, nu sunt ironic. Cât despre cărți pentru copii, privite încă în România ca nefiind destul de importante, nici vorbă. Înțeleg, este vorba despre supraviețuirea editurilor în primul rând și este logic ca pentru traducere să se aleagă cărțile care sunt pe val (promovate de către marile edituri din Anglia și America, să precizez – dar asta este o altă discuție).

Dacă ați văzut lista mea de 100 de cărți pentru copii ați remarcat probabil câteva titluri scrise de autori olandezi. Autorii olandezi care scriu cărți pentru copii pe gustul meu sunt puțini, îi număr pe degetele de la o mână. Foarte repede: Annie M.G. Schmidt, Tonke Dragt, Marten Toonder (deși benzile lui desenate sunt mai mult pentru adulți decât pentru copii), Jean Dulieu, creatorul Piticului Paulus și Paul van Loon din generația mai nouă. Și cam atât. Mai am încă vreo doi autori de citit, dar rămân pentru când am să am mai mult timp liber.

Traducere

Vorbeam mai săptămânile trecute cu o prietenă din România care își exprima curiozitatea asupra literaturii olandeze pentru copii. Am promis că am să-i traduc câteva capitole și m-am trezit că, pe lângă cartea mea, Planeta de Jad, mai am încă un proiect – asta dacă vă întrebați în ce bârlog am dispărut în ultima vreme.

Proiectul cu traducerea a prins viață singur, admit. Nu am avut de gând să traduc cartea integral, însă m-a prins și nu m-a mai lăsat, haha. Mă întreb cum anume vor fi percepute poveștile olandezilor de către români, fiindcă reflectă foarte bine mentalitatea și cultura lor, atât de diferite de ale noastre. Cum spuneam, olandezii, cei care se străduiesc întotdeauna să fie cu picioarele pe pământ, chiar și când scriu povestiri fantastice tot pun o mare doză de realism în ele.

Sper că sunteți cu toții bine sănătoși și că vă bucurați de venirea primăverii.

Traducerea cărții de care vă spuneam, scrisă pentru copii de vârste 9-12 ani, este încă în lucru, dar dacă sunteți curioși nu ezitați să îmi scrieți un email și vă trimit primele trei capitole.