Azi am văzut (în sfârșit!) Luminile Nordului
Cartea Luminile Nordului, dragi pufosi, dupa cum vedeti in imagine, nu luminile cele adevarate ale nordului. Cârâie olandezii, din cand in cand, la televizor, ca daca avem putin noroc le putem vedea, de aici, din Olanda, dar eu nu le-am vazut niciodata si nici nu am auzit pe careva de aici sa le fi vazut. Este mult prea multa lumina in jur si suntem prea departe de pol.
Dupa cum poate ati vazut in lista mea de 100 de carti pentru copii, Philip Pullman este unul dintre autorii mei favoriti. Am citit Materiile Întunecate in limba engleza (Luminile Nordului este primul volum din trilogie) si am in plan sa citesc cele doua variante traduse in limba romana.
Nu va scriu recenzia cartii dar daca vreti sa va faceti o idee mergeti sa cititi recenzia Emei.
Va recomand sa cititi intreaga serie, chiar daca sunteti adulti. Philip Pullman, ca si Terry Pratchett, are talentul de a scrie povesti pentru oameni mari care pot fi citite si de catre copii (sau invers, hehe). Iar daca va place sa cititi in limba engleza cu atat mai mult nu ratati ocazia sa il cititi pe Pullman – este o placere.
Poate ca ati vazut filmul facut dupa carte, The Golden Compass, numit astfel dupa editia americana a trilogiei, dar as zice sa cititi cartea oricum fiindca este cazul clasic de „cartea bate filmul”.
Am deschis doar la prima pagina, am citit titlul primului capitol, am vazut mica ilustratie si deja am inceput sa salivez (literar, evident). Ah, si mi-am varat nasul in carte ca sa simt mirosul de cerneala tipografica si hartie. Grozav miroase! Faceti si voi la fel? Eu mi-s tare dezamagit de cartile care nu miros frumos – nu mai zic de cele electronice, ha!
Gata, este cazul sa imi iau ramas bun. Un lucru doar sa adaug: dragi pufosi o sa va rog frumos sa treceti cu vederea articolele pe care le voi scrie de acum in limba olandeza. Nu vor fi multe, unul ici si colo. Multumesc pentru intelegere.
Ati citit cumva Luminile Nordului in limba romana? Cum vi s-a parut?
Am vrut mai demult să citesc Luminile Nordului mai demult (varianta de la editura Humanitas) dar nu știu cum am reușit să renunț la idee fapt pentru care nici acum nu am reușit să am această serie. Îmi place mult cum arată ediția de la Arthur și cred că pe aceasta o voi citi. Poate voi avea și eu norocul să văd cum sunt luminile nordului în acest mod. 😀
Și eu am plăcerea de a mirosi cărțile. Nu am încercat să miros o carte electronică până acum (mă amuză ideea) dar nu ar avea niciun farmec prin comparație cu o carte reală.
Multumim de comentariu, Simona.
Nu stiu cum este traducerea de la Editura Humanitas asa ca nu pot sa fac o recomandare in acest moment pentru vreuna dintre editii. Dar apuc eu sa pun mana si pe aceea si apoi am sa vad ce si cum. Oricum ar fi recomand intai de toate editia in engleza care este foarte buna. Philip Pullman scrie grozav!
Asa e! Cartea electronica miroase a plastic – Knopf se plange in mod constant 🙂
În sfârșit, reușesc să îți fac o vizită. 🙂 Ei, deci a ajuns la tine ediția de la Arthur, poate te-ai și apucat de citit. Tot nu-mi vine să cred că ai în plan să citești ambele traduceri!
Mulțumesc frumos pentru link! Încă nu am trecut la partea a doua a trilogiei, dar eu o voi citi în engleză, în format electronic. Mi-ai făcut, totuși, poftă de cărți care miros frumos, căci în ultima vreme n-am prea avut parte de așa ceva (au fost cărți fizice, nu ebook-uri, dar cam inodore).
PS: Și mie-mi plac cănile cu desene vesele și copilărești – am o colecție întreagă. 🙂 Atașez o poză cu cana mea preferată.
Heeeei, multumim de vizita, comentariu si imagine, Ema. Cana e super!
Dap. Nu ma las. Amandoua editiile. Pai ce farmec mai are daca nu citesc toate variantele? Hehe. Daca e dambla, dambla sa fie. Zi faina iti dorim!
deci o punem pe lista de dorinte 🙂
Cu siguranta! Multumesc de comentariu, Emi. O saptamana faina!