De ce citim?
Totul a pornit încă de azi dimineață, de când am găsit în Inbox email-ul vestitor al unui nou articol pe blogul profesorului Valeriu Gherghel (foarte cunoscut multor ieșeni, cu siguranță).
Titlul articolului prezent în email era: „De ce citim?”. Buuuun. Interesant, mi-am zis. Am citit mai departe și apoi, mânat de curiozitate, am fugit la dumnealui pe blog, nerăbdător să ajung la răspunsul final.
M-am cam dezumflat, fiindcă nu este o concluzie concretă. Sunt câteva răspunsuri, nu numai ale Domniei Sale, dar și ale altor scriitori cunoscuți, dar nu este doar un singur răspuns. Și eu, ca un ursuleț de pluș căpos și curios, studiind oamenii aici pe Pământ, care mă gândeam că am să aflu în sfârșit răspunsul la acestă întrebare arzătoare…
Nu, dragi pufoși iubitori de cărți, nu știm încă. Sau, mai bine zis, și asta spus după o zi întreagă în care întrebarea mi-a bâzâit continuu prin minte, nu este doar un singur răspuns la această întrebare.
M-am întrebat și eu:
De ce citesc?
La sfârșitul acestei zile am adunat o listă de răspunsuri. Cumva bănuiesc că pe mulți pe care i-aș întreba nu mi-ar da nici ei doar un singur răspuns – asta dacă ar fi doritori sau capabili să îmi dea vreun răspuns.
Lista mea, pusă în ordine aproximativ cronologică:
- să călătoresc în alte lumi, chiar dacă stau la mine acasă
- să înțeleg ce gândesc alții despre o multitudine de subiecte
- să mă informez despre o multitudine de subiecte
- să învăț de la alții care știu mai multe decât mine despre o multitudine de subiecte
- să evadez ocazional din realitate (din diferite motive)
- să experimentez sentimente pe care nu le-am trăit și pe care nu le voi trăi poate niciodată
- să înțeleg trecutul și oamenii care au trăit înaintea mea – păcat că nu scriau de pe vremea peșterilor, dar sunt fascinat oricum și citesc și desenele rupestre dacă am ocazia
- să încerc să îmi imaginez viitorul și oamenii care vor trăi după mine – cu părerea de rău că nu voi mai fi aici să văd cum evoluăm ca specie (asta dacă vom evolua, în loc să ne distrugem planeta)
Unele dintre ele se suprapun pe anumite porțiuni, dar fiecare dintre ele a fost, sau încă mai este, un motiv pentru care citesc cărți.
Am creat lista, dar tot nu mi-a ieșit din cap întrebarea: De ce citim?
Voi de ce citiți?
[…] citit constatarile dumneavoastra despre „De ce citim” si imi permit sa adaug cateva mici observatii. Pentru simplul motiv ca, in ultima vreme, m-a […]
Cititul face parte din ființa mea. Citesc pentru a putea trai.
Frumos spus 🙂
Am mai gasit un articol similar la dragutza de Maria Popova de pe Brainpickings: http://www.brainpickings.org/2014/10/09/school-of-life-literature-reading/ Ce ziceti? Gasesc raspunsurile date acolo mai putin faine decat cele mentionate aici de toata lumea. Ultimele doua din lista ei mi se par chiar departe de adevar. Al treilea in mod special. As zice ca de fapt opusul este mai degraba mai apropiat de realitate.
[…] este responsabil si pentru ultima mea gaselnita si anume un raspuns frumos la intrebarea De ce citim?, discutie pornita tot de catre Valeriu pe al sau blog. Raspuns: pentru a iesi in afara […]
Flaubert zice că noi citim ca să trăim. Îl putem completa, am impresia: citim ca să nu murim 🙂
Ah, multumesc frumos pentru comentariu, domnule profesor. Citind completarea mi s-a zburlit blana pe spinare, ceea ce la plushuri inseamna „emotie puternica”. Traducere pentru fiinte umane: pana acum este cea mai frumoasa definitie despre citit pe care am gasit-o. Citim ca sa nu murim (zburlit iar blana pe spinare!). Foarte frumos spus. Mii de multumiri. PS – as vrea sa am si eu cuvinte atat de frumoase sa exprim sentimente dar cumva nu le gasesc decat daca si cand sunt legate de plush. Of, vraja asta care ma tine om!
Va rog din suflet să nu-mi mai ziceți domn profesor. M-am mulțumi cu Valeriu 🙂
Multumesc, Valeriu, asa am sa fac. Dar te rog atunci si mie sa imi vorbesti cu tu, ca doar mi-s un urs de plush (chiar daca temporar in forma umana). Daca tot suntem aici voiam sa iti spun ca mi-a placut foarte mult cum ai vorbit in interviul la care ai pus link pe blogul tau. Si am mai gasit si un alt interviu, cautand pe Google, unde vorbeai iarasi despre simplitate (pentru cei interesati de subiect link aici: http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/valeriu-gherghel-fiindca-simplitatea-este-posibila-ea-trebuie-recomandata-cu-orice-pret-de-stelian-turlea-10792124 ). Ideea a rezonat undeva intens si am cautat mai mult despre acest subiect. Am in plan sa cumpar Breviarul sceptic. Mi-a placut si cum ai spus ca nu ai scris pentru un public limitat. Grozav! A, si mai era ceva ce voiam sa spun: pe langa subiect mi-a placut si accentul tau. Limba domoala, cu accent de Moldova. Probabil si de acolo, rezonanta. 🙂
Vai de mine și de mine. Și eu care speram ca nu o sa se observe accentul moldovenesc :)) Multumesc K. J. pentru aprecieri 🙂
Nu, nu, nici vorba! Mi-a placut tare, eu fiind din Iasi de fel. Macar tu ai noroc ca esti om 100%. Sa ma auzi pe mine vorbind moldoveneasca de plush cu accente olandeze. Eh? (Acum serios, desi varsta nu este aceeasi, mi-ai adus cu multa placere aminte de bunicul meu, de la care am auzit multe povesti. Mai aveam o intrebare legata de ceva mentionat de tine in interviu dar mai bine trimit email).
ok 🙂
Am citit si eu articolul si ma gandeam ca intrebarea asta „de ce citim” e ca si „de ce ma iubesti”. 🙂 nu prea are raspuns clar. Citesti si gata. Dar, daca ar fi sa aleg unul, pentru mine ar fi evadarea din realitate.
Multumesc pentru comentariu, Diana. Yummy! Din multe imagini de pe blogul tau am vazut ca ajungi des si prin Tara Bunataturilor. Faina evadare din realitate 🙂
Citind iar, mai atent, ma intreb: cum adica „nu prea are raspuns clar”? Pai, nu stim cu totii (mai trecuti de adolescenta, sa zicem) de ce iubim pe cineva?
Bine spus, Monica. Multumesc pentru comentariu 🙂
Pentru că a nu citi e ca şi cum ai putea călători oriunde în lume, dar ai alege să stai închis în casă.