Interviu pentru revista Humanitas Junior

Posted on
Birou de scriitor - K.J. Mecklenfeld
birou de scriitor

Doar câteva zile rămase și „Cartea Miracolelor” iese de la tipar și ajunge în casele voastre. Yay!

Am aceleași emoții de fiecare dată când îmi apare câte o carte. Am crezut că va fi mai bine cu timpul, însă nu, e de fiecare dată la fel, emoții-emoții-emoții. M-am mai obișnuit cu ideea, așa e, dar nodul în stomac și gândurile care roiesc ocazional „Oare le va plăcea copiilor?” „Oare le va plăcea părinților?” „Oare mesajul pe care am vrut să-l transmit va fi bine recepționat?” ș.a.m.d. nu au dispărut, sunt prezente de fiecare dată. Daaaa.

Interviu pentru revista Humanitas Junior

Drăguții de la Humanitas Junior m-au încurajat de la bun început și continuă să o facă, interviul pe care tocmai l-au publicat în revistuța lor făcând parte din aceeași categorie de acțiuni de susținere.

Vă arăt aici începutul revistei, unde puteți să citiți o mică prezentare a cărții, și vă invit să citiți pe site-ul editurii interviul pe care mi l-au luat:

Interviu pentru revista Humanitas Junior
Interviu pentru revista Humanitas Junior

Mi-a plăcut ideea revistei aflată acum la numărul 5 și am citit-o încă dinainte să publice interviul meu – asta dintr-o curiozitate de cititor pasionat care își dorește întotdeauna să afle mai multe despre scriitorii preferați. Sper să persevereze și să se dezvolte, avem cu toții nevoie să-i cunoaștem mai bine pe oamenii care ne scriu cărțile, în special cele pentru copii, nu credeți?

Birou de scriitor

Fotografia biroului la care lucrez în fiecare zi este prezentă și în interviul din revistuță, dar acolo vă puteți face doar o idee de ansamblu. Am pus-o aici la dimensiune mai mare ca să se vadă mai bine.

Așa cum vă spuneam mai acum câteva zile, îmi place să fiu înconjurată de verdeață când scriu. Nu plante carnivore, fiți liniștiți, doar plante obișnuite în terarii. Vi le-am arătat pe cele care stau de obicei pe marginea ferestrei – sunt și în imaginea de mai sus – dar din ce am pe birou ați văzut numai două. De fapt nu sunt numai terarii, ci și ghivece, după cum vedeți. În stânga e bonsaiul Bilbo cel întotdeauna însetat, cu care am avut discuții îndelungate despre câtă apă are nevoie zilnic un bonsai ca să fie fericit, iar în dreapta este Domnișoara Rufina, veverița-ghiveci în grija căreia se află o plăntuță dolofană, vetplantje cum îi spun olandezii, numită și suculentă.

Bilbo și-a creat și ecosistem, spre surprinderea mea. La început am tot smuls ce creștea pe lângă el, apoi l-am lăsat în pace. La urma urmei cine știe cum e mai bine, eu sau Bilbo? Doar e ghiveciul lui, nu? Și arată foarte decorativ, am descoperit.

Ca să închei, după cum vedeți am păstrat obiceiul de a avea întotdeauna și câțiva ursuleți lângă mine. Ursulețul panda e difuzor, iar cel maroniu e un stick USB.

Ați apucat cumva să citiți interviul? Cum vi s-a părut?

7 Comments

  1. Lia says:

    Dragă KJ, biroul tău de scriitor este o mică lume magică, la fel ca şi cărțile tale!…
    De fiecare dată citesc articolele tale cu mare plăcere, îmi dau o stare de bine şi o nostalgie a copilăriei, când visam până la stele şi înapoi şi intram cu adevărat în lumea cărților pe care le citeam…
    Le doresc copiilor şi părinților care îți vor citi cartea să descopere simplitatea, căldura şi magia scrisului tău!
    Mult succes!

    1. K.J. Mecklenfeld says:

      Dragă Lia, mulțumesc frumos pentru cuvintele bune. Mă bucur nespus că te numeri printre copiii de vârste între 9 și 99 de ani cărora le face plăcere să-mi citească poveștile.
      Abia aștept să vezi ultima mea carte și să-ți aud părerea. Din fericire nu mai e mult și iese de la tipar. Yay!
      Duminică frumoasă în continuare!

  2. Stela says:

    Nu merge linkul, K.J.! 🙁

    1. K.J. Mecklenfeld says:

      Mercic, Stela. La care link te referi? La mine merg toate 🙂

    2. K.J. Mecklenfeld says:

      Am adăugat un link la revistuța de pe site-ul meu. Acum merge?
      Mulțumesc frumos, Stela 🙂

      1. Stela says:

        Ha, ha, îmi pare rău K.J. eu așteptam să se deschidă o fereastră, n-am văzut că de descărca – drept pentru care am 3 pdf-uri cu el acum 😀 . Articolul est superfain, excelent și baftă!

        1. K.J. Mecklenfeld says:

          Dragă Stela, mulțumesc frumos.
          Nu pricep de ce la tine îl descarcă automat, trebuie să fie o setare a device-ului tău. Teoretic ar trebui să poată fi citit, iar de dat jos device-ul tău ar trebui să te întrebe întâi dacă vrei și abia apoi să-l descarce.
          Am pus un link suplimentar în articol, dar am să-l scot dacă zici că totuși merge.
          Mulțumesc frumos pentru tot 🐻😊

Pufoșii se dau în vânt după comentarii

%d blogeri au apreciat: