100 de cărți pentru copii

100 de cărți pentru copii

În lista 100 de cărți pentru copii am pus cărțile mele preferate din copilărie la care am adăugat și cele noi descoperite, scrise și tipărite în ultimele decade. Sunt de găsit atât titluri românești cât și titluri care nu au fost traduse încă în limba română (sau nu am auzit eu de ele să fie traduse) dar care probabil vor fi traduse curând.

100 de carti pentru copii

100 de carti pentru copii

Ar fi mult să spun că toate aceste cărți sunt esențiale pentru educația unui copil. Am să spun doar că citirea lor va stimula cu siguranță dezvoltarea imaginației unui copil. Copiii la care mă refer aici au vârste începând cu 9-10 ani și terminând cu cei deja deveniți adulți și care nu și-au pierdut plăcerea de a citi literatură bună pentru copii.

Lista este într-o ordine aproximativ descrescătoare în ordinea preferințelor mele deși oricare dintre ele aș citi-o oricând și aș recomanda-o fără nici o ezitare. Poate va veni o zi când o voi organiza în ordinea vârstei la care ar trebui citită, fiindcă acoperă o perioadă destul de lungă din viața unui copil.

1. O poveste cu un hobbit – J.R.R. Tolkien
2. Vântul prin sălcii – Kenneth Grahame
3. Alice în Țara Minunilor – Lewis Carroll
4. 20000 de leghe sub mări – Jules Verne
5. Harry Potter* – J.K. Rowling
6. Cei trei mușchetari – Alexandre Dumas
7. Cireșarii* – Constantin Chiriță
8. Cartea Junglei – Rudyard Kipling
9. Ursulețul Winnie Puh* – A.A. Milne
10. Uluitorul Maurice și rozătoarele lui educate – Terry Pratchett
11. Poveste fără sfârșit – Michael Ende
12. Aventurile lui Tom Sawyer – Mark Twain
13. Aventurile baronului Von Münchhausen – Gottfried August Bürger
14. La Medeleni – Ionel Teodoreanu
15. Charlie și Fabrica de Ciocolată – Roald Dahl
16. Amintiri din copilărie – Ion Creangă
17. Cavalerii Ordinului Basarab – Ioan Dan
18. Cărțile cu Moomin* – Tove Jansson
19. Povestea lui Despereaux – Kate DiCamillo
20. Materiile Întunecate* – Philip Pullman
21. Călătoriile lui Gulliver – Jonathan Swift
22. Povești – Fratii Grimm
23. Crăiasa Zăpezii – Hans Christian Andersen
24. Peripeţiile bravului soldat Švejk – Jaroslav Hašek
25. Aventurile lui Peter Iepuraşul – Beatrix Potter
26. Poveste de Crăciun – Charles Dickens
27. Tabăra – Louis Sachar
28. Scoțidușii liberi – Terry Pratchett
29. Comoara din insulă – Robert Louis Stevenson
30. Robinson Crusoe – Daniel Defoe
31. Heidi – Johanna Spyri
32. Winnetou – Karl May
33. Legendele Olimpului – Alexandru Mitru
34. Baba Iarna intră-n sat – Otilia Cazimir
35. Emil și detectivii – Erich Kastner
36. Dark Lord, the teenage years – Jamie Thomson
37. Colț alb – Jack London
38. Mașina timpului – H.G. Wells
39. De brief voor de koning – Tonke Dragt
40. Mary Poppins* – P.L. Travers
41. How to train your dragon – Cressida Cowell
42. Un ursuleț pe nume Paddington – Michael Bond
43. Pinnochio – Carlo Collodi
44. Spărgătorul de nuci – E.T.A. Hoffmann
45. Tintin* – Hergé
46. Piticul Paulus și vrăjitoarea Eucalypta* – Jean Dulieu
47. Mireasa prințesă – William Goldman
48. Basmele romanilor – Petre Ispirescu
49. Tartarin din Tarascon – Alphonse Daudet
50. Fetița de pe Terra – Kiril Buliciov
51. Gnomii* – Rien Poortvliet
52. Extravagantul Conan Doi* – Vlad Musatescu
53. Minoes – Annie M.G. Schmidt
54. Dolfje Weerwolfje – Paul van Loon
55. Pe drumuri de munte – Calistrat Hogas
56. Tarzan, omul junglei* – Edgar Rice Burroughs
57. Cronicile Ținuturilor din Apus* – Ursula K. Le Guin
58. Piatra lunii – Wilkie Collins
59. Călătoria navei Space Beagle – A.E. Van Vogt
60. Asterix* – Rene Gosciny
61. Lumea lui Rocannon – Ursula K. Le Guin
62. Eu, robotul – Isaac Asimov
63. Povestiri – Edgar Alan Poe
64. Poveștile din Efteling – Anton Pieck
65. Max und Moritz – H.C. Wilhelm Busch
66. Carius și Bactus – Thorbjørn Egner
67. Cavalerii Pardaillan – Michel Zévaco
68. Muc cel Mic – Wilhelm Hauff
69. Jocul lui Ender – Orson Scott Card
70. The Fantastic Flying Books of Mr. Morris Lessmore – William Joyce
71. Darul lui Jonas – Lois Lowry
72. Povești Nemuritoare* – Colecția Editura Ion Creangă
73. Mizerabilii – Victor Hugo
74. Pippi Sosetica* – Astrid Lindgren
75. Coliba unchiului Tom – Harriet Beecher Stowe
76. Roverandom – J.R.R. Tolkien
77. Un yankeu la curtea regelui Arthur – Mark Twain
78. Old Surehand – Karl May
79. Marile Sperante – Charles Dickens
80. Trei intr-o barca – Jerome K. Jerome
81. O palarie plina de cer – Terry Pratchett
82. Toate pânzele sus – Radu Tudoran
83. Castelul mișcător al lui Howl – Diana Wynne Jones
84. O călătorie spre centrul Pământului – Jules Verne
85. Als je begrijpt wat ik bedoel – Marten Toonder
86. Miraculoasa călătorie a lui Edward Tulane – Kate DiCamillo
87. Insula misterioasă – Jules Verne
88. Trilogia Nomilor* – Terry Pratchett
89. Frații Jderi – Mihail Sadoveanu
90. Contele de Monte Cristo – Alexandre Dumas
91. Room on the Broom – Julia Donaldson
92. Cronicile Spiderwick – Tony Diterlizzi
93. Micul Prinț – Antoine de Saint-Exupery
94. The Gruffalo – Julia Donaldson
95. Grimble – Clement Freud
96. Omul invizibil – H.G. Wells
97. Till Eulenspiegel – Erich Kastner
98. De Zevensprong – Tonke Dragt
99. Povești de pe Amur – D. Naghischin
100.Minunata călătorie a lui Nils Holgersson – Selma Lagerlöf.

* sunt serii sau mai multe volume cu peripeții ale aceluiași personaj

Am creat lista mea cu cele 100 de cărți pentru copii din următoarele motive:

  • întâi: peste tot pe unde mă uit prin blogosfera românească, cartea pentru copii este tratată (încă!) drept copilul mic și (cam) prost al literaturii. O fi fost asta pe vremuri, dragilor, dar, de când cu Harry Potter, literatura pentru copii și tineret a crescut, ba chiar a devenit prin multe țări un tânăr celebru și plin de succes (asta ca să păstrăm termenul de comparație).
  • doi: din cauză că peste tot prin blogosferele internaționale, Goodreads included, văd pe primele locuri în liste similare o mulțime de cărți pentru copii foarte populare în Statele Unite și care mie nu mi s-au părut atât de senzaționale (asta ca să nu zic că nu mi-au plăcut deloc); evident, nici nu le-am adăugat în listă.
  • trei, ultimul motiv: multe cărți pentru copii apărute recent le găsesc ca fiind mult prea sumbre sau conțin mult prea multă violență. Cele din lista mea sunt la niveluri rezonabile de întunecime și violență (Micul prinț și Harry Potter ultimele volume, fiind excepțiile). Și nu, nu am pus intenționat nici Cuore și nici Singur pe lume în listă fiindcă nu vreau să mai viseze urât și alți copii după ce le citesc!

Voi ce ziceți? Am scăpat vreo carte super-faină pentru copii pe care nu am citit-o încă?

54 comments on “100 de cărți pentru copii”

  1. Mihai Răspunde

    Buna seara,
    Am văzut mai sus mesaje, reactii de prin 2014.
    Vreau sa stiu daca a mai apărut, daca a fost concepută, totuși, o lista de cărți recomandate pe grupe de vârstă ?
    Multumesc !

  2. Pingback: Cam tot ce trebuie sa stie un parinte despre jucarii | Mami de trei

  3. Luminita Vanut Răspunde

    Aventurile lui Habarnam de Nicolai Nosov. O carte foarte frumoasa . Baietelul meu a fost foarte incantat de ea.

  4. ANimănui DeNicăieri Răspunde

    Oooo, ce descoperire plăcută, pardon pufoasă, pfff plușată.. înțelegi tu! n-are importanță că postarea e de aproape 2 ani .. nu contează timpul când vine vorba de lumea copilăriei .. timpul se suspendă .. nu-i deloc pufos, nici plușat, nici catifelat (sau orice alt material moale și plăcut la atingere) să fii adult, dimpotrivă e scorțos rău de tot și scorojit și rigid și trebuie muuult muult balsam folosit cât de des posibil pentru a-ți netezi un pic cărările întortocheate și delicios de sinuoase ale imaginației … pe care hoinăream atât de ușor în copilărie … un asemenea balsam sunt, DA, cărțile pentru copii (scrise, DA, de adulți. Zice-se că un adult creativ este un copil care a supraviețuit!) Sunt o șoricică de bibliotecă disperată de a descoperi și devora cărți pe care le-am ratat în copilăria fizică. acum încep să retrăiesc o a două copilărie, muult mai profundă parcă prin intermediul băiețelului meu … rafturile sunt ticsite de tomuri și legea echilibrului încuviințează existența a multă maculatură… din FERICIRE cel care a fost atins cel puțin o dată de sclipirea de geniu a unei cărți rămâne însemnat pe viață și, așa ca prin MINUNE sesizează că, pur și simplu, cărțile vin la el! Da, te caută ele! Prin diferite căi și persoane și mijloace ajung la tine.
    Sunt foarte de acord cu lista ta! Sunt încântată că pe multe le-am citit și eu și nu doar atât, ba le mai și recitesc pentru că altfel nu se poate. Mă bat la cap și nu mă lasă în pace până nu le fac hatârul de a le savura din nou! Eu am renunțat la a le categorisi în mai mult sau mai puțin preferate. Nu e productiv. Pur și simplu le enumăr după cum îmi vin în minte. De aceea, îmi permit să adaug câteva la lista ta, pe care dacă încă nu le-ai citit, e timpul să o faci, sau măcar să afli că sunt la fel de grozave ca cele de mai sus:

    (Înainte de asta, cărțile de la la nr. 28 și 81 sunt și ele parte a unei trilogii, și anume Aventurile micii vrăjitoare Tiffany Sufering, al cărei ultim volum, Faurul iernii n-a mai apărut, DIN PĂCATE)

    101 dalmațieni – Dodie Smith. Eu am citit-o de la editura Rao, am văzut că a apărut acum și la Arthur. Firește că suntem familiarizați toți cu versiunea Disney care, ca de obicei, simplifică, ciuntește, ciopârțește întâmplările și personajele. Din păcate. Mă bucur enorm că am descoperit originalul care este incomparabil mai reușit decât filmul. Același lucru mi s-a întâmplat și cu

    Bambi – Felix Salten. Versiunea originală e cu adevărat profundă!

    Aventurile lui Cepelică – Gianni Rodari. am văzut că a menționat cineva mai sus acest autor. Cartea este delicioasă!

    Dispăruții – Veronica Cossanteli

    35 mai – Erich Kastner

    Soptindu-le vrăjitoarelor – Anna Dale

    Îngerul lui Saffy – Hilary McKay

    Aventuri din tărâmuri îndepărtate* – Paul Stewart și Chriss Riddel (Fergus Crane, Corby Flood, Hugo Pepper)

    Petronela Piure-de-Mere – Sabine Stading

    Cele 13 și jumate vieți ale căpitanului Urs Albastru* – Walter Moers

    Incredibilul jurnal strict secret al purcelușului – Emer Stamp

    Babe – Dick King Smith

    Mrs. Frisby and the Rats of NIMH – Robert C. O’Brien

    Dr. Dolittle* – Hugh Lofting. Pentru mine Dr. Dolittle este cireașa de pe tort. Crema cremelor. Cea mai spumoasă carte pentru copii. Balsamul absolut! Nu am ce să descriu sau să prezint. Cartea trebuie citită NEAPĂRAT! Sunt mai multe volume, peste 10, din care am citit doar 3. Mai multe n-am găsit. Le-am citit în engleză, online, pe Gutenberg. Din păcate în românește am găsit doar 2 variante (Aventurile doctorului Dolittle, editura Hartmann, 2005 și Calatoriile doctorului Dolittle. Repovestire, editura Curtea veche, 2016). Partea proastă este că nici în engleză nu le găsești, la pachet, pe toate. Știu că există film, nu l-am văzut, nu mă interesează sunt CONVINSĂ că filmul este net inferior cărții.

    firește că în așteptare sunt fff multe, nu am citit încă Neil Gaiman, Roald Dahl, etc… mulți alții. O să am un viitor foarte ocupat…

    Mulțumesc pentru această postare!

    Și… spor la lectură!

  5. Pingback: Interviu cu un român: K. J. Mecklenfeld #1 + Concurs 2x Planeta de Aur – Afloarei Daniel

  6. K.J. Mecklenfeld Răspunde

    Am scos Baltagul, care, asa cum spunea cineva aici, este intr-adevar mult prea grea pentru copii (chiar adolescenti) si am inlocuit-o cu Muc cel Mic. Si inca una, in loc de Stories of Dragons am pus Coliba unchiului Tom (tot in urma recomandarilor voastre). Mii de multumiri. Acum mai urmeaza sa o si aranjez in ordine crescatoare a varstei la care trebuie citite cartile si gata. Dar pana atunci o voi traduce intai in olandeza 🙂

  7. Pingback: Carti de citit dupa Harry Potter ⋆ K.J. Mecklenfeld

  8. Pingback: 10 carti pentru copii creativi | K.J. Mecklenfeld

  9. catecevadesprecc Răspunde

    O structurare pe categorii de
    vârstă ar fi benefică deoarece înlătură hazardul aducerii aminte pe care îl
    presupune un astfel de efort şi alăturările mai mult sau mai puţin fortuite. Mi
    s-ar părea interesant ca exerciţiu introspectiv de urmărit legăturile dintre
    toate aceste titluri, momentul efortului maxim; momentul exploziei, atunci când
    degetele trăgeau din greu pe taste să ţină pasul cu efervescenţa aducerii
    aminte; momentul în care numărul criteriu remontează sau din contră,
    prăbuşeşte. Sigur, pot fi privit dezaprobator, dar orice listă astfel
    construită creează posibilitatea recunoaşterii şi identificării cu câteva
    titluri şi trecerea cu uşurinţă în umbră a celorlalte ducând către o stare de
    autosuficienţă. Cine să mai descopere în această stare fiind alte nestemate, ca
    să nu mai vorbim de cărţile care nu vor fi niciodată deschise pentru că nu au
    fost amintite… adaug şi eu pe cea de a doua listă pe Georgina Viorica Rogoz
    (Viorica Huber) – Giumbuş Măgăruş; Alina Nour – Extratereştrii de buzunar;
    Gianni Rodari; Molnár Ferenc – Băieţii din strada Pál.

    • K.J. Mecklenfeld Răspunde

      Multumesc frumos pentru comentariu, Daniel. Da, e musai sa fac structurarea cu pricina. Am sa fac si asta candva curand, promit. Mai am de completat aceeasi lista in Goodreads, din care am pus doar jumatate dintre carti. Am de treaba, hihi.

      In afara de Baietii din strada Pal, restul imi sunt necunoscute. Am sa le scotocesc sa le citesc. Sunt intotdeauna curios despre noi carti pentru copii, in special cele scrise de europeni, recunosc. Multumesc pentru sugestii si pentru comanda cartii mele. Sper sa iti placa povestea 🙂

      • catecevadesprecc Răspunde

        Vei avea ceva de scotocit caci sunt destul de greu de gasit, una din ele Gianni Rodari – Povesti la telefon fiind aproape imposibil de gasit. Celelalte mai apar din cand in cand dar au tendinta de a fi cam scumpe, prin urmare curiozitatea fiind deja starnita trebuie sa-ti pui la treaba rabdarea si timpul liber 🙂 Si mai adaug o provocare Marta Cozmin ale carei povesti sunt de-a dreptul minunate, cel putin pentru mine. Tare mi-ar placea sa stiu cum ti se par aceste povesti… dar pana atunci eu ma voi delecta cu o poveste despre care am citit numai lucruri bune.

        • K.J. Mecklenfeld Răspunde

          Aaaa, aproape ca o uitasem pe Marta Cozmin. Cocosul de apa! Una dintre cele mai faine carti de cand eram copil. Nu o mai am, sau este prin vreun pod pe undeva, hmm. Am sa scotocesc candva dupa carti vechi. Multumesc pentru idei, Daniel. Si daca tot suntem aici, care este cartea ta preferata de Marta Cozmin?

          • catecevadesprecc

            Nu pot să aleg una dintre ele, deşi am citit în momente de timp diferite, aceste poveşti sunt pentru mine ca un tot. Este ca şi cum – păstrând proporţiile – ai încerca să spui ce iubeşti mai mult la persoana iubită. Aşa la rigoare se pot deosebi carţile pentru copii de cele pentru adulţi, dar şi aici povestea este stapână, am citit Supravieţuitorii cu sufletul la gură sau Să vorbim despre palmieri, mi se pare de o îndrăzneală treibilă pentru acele vremuri.

          • K.J. Mecklenfeld

            Ah, esti mai intelept decat mine. Mie imi place Hobbitul mai mult decat Stapanul Inelelor si Alice mai mult decat Narnia (ultima chiar nici nu am putut-o termina, atat de tare m-a plictisit, in timp ce Alice este printre primele 3 favorite in intreaga mea viata). Da, sunt genul caruia ii plac anumite lucruri mai mult decat altele la persoana iubita, hehe.

            Am retinut si cartile mentionate de tine si le citesc cat de curand, multumesc Daniel 🙂

          • catecevadesprecc

            ei, lasă, lasă, dacă nu ne recunoaştem noi între noi 🙂 Şi pufos şi curajos, interesantă combinaţie 🙂 Nu am citi nici Cronicile din Narnia, nici Stăpânul Inelelor… Povestea unui Hobbit, da, aşa că nu le pot compara direct, poate doar prin filtrul lui CS Lewis aşa cum este descris în cartea Despre lumea aceasta şi despre alte lumi. Este ca o călătorie într-o lume nouă, după care te întorci acasă şi singurul lucru pe care îl poţi face este să povesteşti.

          • K.J. Mecklenfeld

            Cum adica „singurul lucru pe care il poti face este sa povestesti”? Dar experientele traite? Lucrurile aflate despre tine? O alta lume? Prietenii facuti si cei pierduti? Toate sunt parte din aventura si, cel mai important, raman cu tine. A, poti sa le povestesti la batranete (ca mine), dar ca le-ai trait (fie si in imaginatie) este cel mai important, zic eu. Nu esti de acord?

            Pufos si curajos, da. Visat, trait, acum scriem despre. Povestit, cum spui tu.
            Salutari pufoase!

          • catecevadesprecc

            Tare ma tem ca daca lucrurile /experientele traite raman cu tine, ele nu isi vor atinge potentialul maxim. Ele trebuie povestite pe de o parte imediat pentru ca sunt proaspete, pe de alta parte ele trebuie repovestite si dupa o oarece perioada de reflectie. Oricum, cu fiecare povestire experientele traite se nuanteaza, capata tonuri, reflexe, care pot schimba perspectiva si se intampla asa deoarece publicul este de fiecare data altul, iar intrebarile puse de el ne creeaza posibilitatea de noi asocieri semnificative… sigur, conditia de baza este sa avem un public pe care sa-l batem la cap 🙂

          • K.J. Mecklenfeld

            Daaaa, acord pufos cu tot ce spuneti Domnia Voastra aici. Chestia cu batutul la cap in era internetului s-a cam diminuat, zic eu. Acum este complicat sa ajungi cu mesajul tau, chiar numai o singura data daca nu repetat, la oameni, asa ca sa fiu sincer nu imi fac griji de asta 🙂

          • catecevadesprecc

            Nu m-am gândit la posibilităţile majore pe care internetul le poate aduce – oricum, ele sunt direct proporţionale cu exotismul limbii în care scrii – eu aveam în vedere povestirea făcută între prieteni cu ocazia feluritelor întâlniri, aici feed-back-ul verbal şi nonverbal este instantaneu (vorba nu va fi bătută niciodată de cuvântul scris). În astfel de întâlniri publicul este din start alături de tine, pe când în mediul on-line, întâi te expui şi mai apoi aştepţi, povestea ta e ca un fel de nada, nu ştii ce va pica. În ceea ce priveşte posibilitatea de a relua mesajul către un acelaşi public, este
            destul de mare, pentru că cel căruia i-a plăcut peste ce a dat, cu siguranţă va mai reveni prin locurile acelea şi poate chiar va povesti la rândul lui ce i
            s-a întâmplat. Totuşi, nu trebuie să uitam că este necesar punctul de plecare, grăunciorul în jurul căruia se construieşte perla sau daca vrei, bulgarele de zăpadă 🙂 NB – cele două au caracteristici diferite.

          • K.J. Mecklenfeld

            Stiu eu daca as fi scris vreodata Aventuri de pe Planeta de Plush daca nu era Internetul? La un pahar de vorba cu prietenii nu prea mai spui povesti. Sau le spui doar daca ai mult timp la dispozitie, asa cum era pe vremuri. In ziua de azi, cea a vitezei, cine mai are rabdare sa asculte povesti spuse de altii pe viu? Nu ca nu ar fi interesant dar poate ca nu este momentul sau locul sau dispozitia potrivita. La tine acasa, cu o carte in brate sau o tableta electronica, la ora ta preferata, in pat sau in fotoliu, cu o cana de vin fiert alaturi si un catzel sforaitor la picioare, e alta treaba, nu? O zi pufoasa iti doresc, Daniel 🙂

          • catecevadesprecc

            „…delicii intrepretative, filtrate într-o atmosferă cu rezonanţe boeme, cu greu mai pote fi vorba” de aşa ceva, un gand sintetic din cel mai recent post, l-am preluat deoarece descrie exagerat de frumos la ceea ce m-am gandit. Am preluat si partea finală pentru că este adevărată, dar asta pentru mine nu este suficient să mă facă să înlătur visarea. Mulţumesc K J 🙂

  10. Dorina Dănilă Răspunde

    Baltagul? Nu cred ca are ce cauta aici. „Singur pe lume” e o carte poate trista pe alocuri, dar nu as zice ca e sinistra. Aș fi inclus „Copiii căpitanului Grant”. Parca nu am regăsit-o, nu?

    • K.J. Mecklenfeld Răspunde

      Multumesc pentru comentariu, Dorina. Am pus Baltagul pentru ca este o povestire buna, chiar daca nu pentru copii foarte mici. Contele de Monte-Cristo, spre exemplu, nu este nici ea pentru copii foarte mici desi eu am citit-o pe la 10-11 ani si mi-a placut foarte mult. Dupa cum spuneam, am in plan sa organizez candva lista pe varste de citit. Baltagul va fi undeva pe la sfarsitul ei, adica pentru varste aproape de adolescenta. Copiii Capitanului Grant este pe lista secundara pe care o am, si pe ea, in plan pentru anul urmator. La Multi Ani!

  11. Ema Răspunde

    E de la sine înțeles că trebuia să apari cu o listă de cărți pentru copii și adolescenți, mă mir că nu ai făcut-o mai devreme! 🙂 Pe cele clasice apărute la noi le-am citit și eu la vremea mea, dar am uitat cam tot, din păcate. Mă obsedează însă și acum povestea cățelușului șchiop și a gândăcelului strivit în pumn (și mai e una, cu un personaj care moare de foame și de sete, dar nu mai știu ce carte era), deci genul ăsta de subiecte cam marchează un copil. Nu zic nu, e bine să trezească mila în copiii mai cruzi cu animalele, dar mie mi-au sfâșiat inima, nu cred că era cazul să le citesc.
    Cum zici și tu, mi s-ar părea foarte utilă o listă cu cărți de citit la vârsta adecvată, adică pe grupe de vârste (și, eventual, cu o scurtă notă privind ideea principală a cărții). Părinții au mare nevoie de așa ceva. Cu siguranță sunt deja câteva pe net, dar o listă care include și cărți românești nu cred că există.

    Hihi, o să mă inspir și eu din lista ta când mai simt nevoia unor lecturi ușoare. Cred că am citit doar o treime din cele o sută de cărți de aici… Iar pe măsură ce mai citești și altele, poți face partea a doua a listei. 🙂
    PS: Ce ciudățenie de autentificare apare la comentarii? N-am mai întâlnit așa ceva până acum… Îmi cere o parolă! Cred că postez ca „guest”. 🙂

    • K.J. Mecklenfeld Răspunde

      Of. Si eu care imi ziceam ca daca instalez Disqus usurez munca celor care vor sa lase un comentariu.
      Disqus este setat ca sa se poata lasa comentariu nu numai anonim dar si folosind conturile de Fb, Tw, G+ sau WordPress. Pana acum, cel putin, nu a hapait comentarii, precum patim cu totii cu Blogger 🙂

    • K.J. Mecklenfeld Răspunde

      Personajul care „moare de foame si de sete” probabil ca este din Singur pe lume. Sinistra carte! Asta daca nu ai o mama ca Lidia care sa stea langa tine si sa iti explice ca nu e cazul sa te temi ca ai sa treci si tu prin asta (vezi discutia de mai jos).

      Da, e musai sa o organizez pe trepte de varsta, cum spui si tu. Va veni si acea zi curand 🙂

      • Ema Răspunde

        Hihi, dacă îți apare că cineva a ajuns pe blogul tău căutând după „personaj care merge prin desert si moare de foame si de sete”, eu am fost aceea, și m-am distrat tare când am văzut că Google îmi scoate la iveală articolul tău, unde chiar eu folosisem mai demult aceleași cuvinte. :)) Încercam să îmi amintesc despre ce carte este vorba și cred că e povestirea „Dragoste de viață” de Jack London.

        • K.J. Mecklenfeld Răspunde

          Hihi și eu. M-am distrat bine văzând ce anume cauți tu pe net. Recunosc, am dat și eu un search după „personaj care merge prin desert si moare de foame si de sete” doar ca să văd ce rezultate obțin. Sincer, nu m-aș fi gândit să pun o propoziție atât de lungă într-o căutare pe Google, haha. Și ai găsit ce căutai?

  12. roșu vertical Răspunde

    Listele astea sint atit de subiective! Dar imi place ca ai facut una. Eu imi identific copilaria cu: Oz, Tom si Huck, Habarnam, ciresarii, copiii capitanului Grant, si tot felul de povesti nemuritoare si basme. Yey!

    Nu pot comenta cu contul wordpress? Help?!

    • K.J. Mecklenfeld Răspunde

      Da, asa e, listele astea sunt subiective, fiindca sunt despre cartile citite de fiecare dintre noi. Si asa cum avem cu totii personalitati diferite, asa si viziunea, interpretarea si experienta citirii aceleiasi carti este diferita de la cititor la cititor.

      Uita-te ce diferente enorme sunt intre listele de genul acesta publicate de europeni si americani. Chiar si de la tara la tara europeana difera si, ca sa fie si mai si, difera si functie de media de varsta (de generatie) a cititorilor.

      Multumesc de comentariu, Lavinia. Copiii capitanului Grant. Da, o pun pe lista secundara. Jules Verne are atat de multe carti bune incat mi-a fost greu sa aleg doar cateva dintre ele. Daca era sa pun favoritele mele erau cel putin 10!
      Habarnam nu l-am citit dar am auzit de el si e pe lista de citit.

      Imi pare rau ca nu ai putut comenta cu wordpress. Am avut si eu aceeasi problema la Van Firescul si pana la urma am descoperit: contul de wordpress este diferit de cel al blogului. Pentru cei care au wordpress-ul pe site-ul wordpress-ului (si nu la o locatie http://www.blablabla.bla) este simplu, ei sunt intotdeauna conectati. Dar daca nu ai wordpress ca host ci propria ta locatie atunci trebuie sa fii atent sa dai login cu contul de la wordpress si nu cel de la blog. Daaa. De aceea am pus Disqus, ca sa dau oamenilor o optiune. Daca nu e Wp atunci e G+ sau Fb sau Tw. Sau doar un nume daca asta este ce vor. Mai flexibil, mi-am zis eu.

  13. Diana Răspunde

    Mie mi-a placut si Pippi Longstocking si as adauga si Muc cel mic (pe care o avea mama pe caseta audio si o ascultam seara inainte de culcare – mi-o amintesc cu drag) dar altfel, lista e perfecta. 🙂

  14. Lidia Răspunde

    Frumoasa lista !!

    Sunt multe altele care lipsesc, lista ar putea fi mult mai lunga, dar si
    timpul necesar pentru constituirea ei – e greu sa scormonesti memoria
    cand ai citit mii de carti, ca tine, stiu ! 🙂

    Eu nu as fi ocolit Cuore sau Singur pe lume, ele contin matricea in care
    copiii isi pot turna, citindu-le, bunatatea, spiritul de daruire,
    generozitatea – pe care nu le mai vezi astazi abundand in desene
    animate, carti pentru copii sau filmuletze si care le vor consolida si
    ajusta personalitatea si devenirea ulterioara…

    Si… l-ai uitat complet pe Mark Twain: Huckleberry Finn- Aventurile lui Tom Sawyer in general 🙂

    Felicitari pentru lista !!!

    Lidia

    • K.J. Mecklenfeld Răspunde

      Multumim, multumim!
      Vai de mine, Tom Sawyer nu puteam sa il las deoparte. Huckleberry Finn este cam pe aproape dar tot faina, ai dreptate – am ezitat la ea. Cum ii spuneam si Dianei, am sa fac o lista aditionala si am sa o adaug. Asta fiindca nu vad cu ce as putea sa o inlocuiesc in lista de 100 atata vreme cat Tom este deja acolo. Si stii cum sunt copiii, odata ce le-a placut un autor cauta sa mai citeasca si altceva scris de el 🙂

      Nu (mai) sunt sigur ca Singur pe lume si/sau Cuore sunt potrivite pentru a invata un copil ce este generozitatea. Cred ca zilele astea sunt alte feluri in care ii poti invata, in mod sigur feluri in care sa nu ii faci sa se simta in pericol de a fi parasiti de parinti atunci cand nu este cazul. Nu crezi?

      • Lidia Răspunde

        Nu, nu cred !
        Teama de a fi parasiti de parinti este o teama indusa – iar aici, parintii au un rol crucial !!
        In societatea de azi – si ma refer la una civilizata, populata de parinti informati si mobilata cu carti si nu cu mileurile si bibelourile copilariei noastre care compensau fie cantitativ lipsa unei culturi solide (si de aici preocuparea parintilor pentru ” lucruri”), fie instrumentul ca aceasta cultura sa se manifeste si sa se revarse benefic asupra copiilor ( prin afectiunea dedicata ) – teama de a fi parasit de parinti ramane cosmarul unui numar limitat de copii.

        • Lidia Răspunde

          Desigur, si acestia au dreptul de a deveni cititori si citind carti potential ” traumatizante” precum Cuore sau Singur pe lume sa se simta „zdruncinati” de teama, dar cumva, trebuie sa ne asumam riscul, altfel ar trebui sa eliminam de pe piata, prea multe carti cu potential deviant pentru compirtamentul copiilor.
          Ne revine in acest caz, ca sa salvam situatia, rolul de a -i invata cum sa evite sau ignore teama, pe toti cei carora le putem deveni indrumatori, chiar si de la distanta
          Putem oricum contrapune pe piata, carti precum Planeta de aur, vor avea intotdeauna, efectul unui balsam pentru suflet !!

          • K.J. Mecklenfeld

            Ai dreptate, parintilor le revine rolul de a-i invata pe copii cum sa evite sau sa ignore teama (sau poate si mai general spus, cum anume sa trateze teama), dar asta presupune ca parintii sunt constienti de problema pusa de cartea cu pricina sau/si au dispozitia necesara sa discute subiectul si/sau intelepciunea necesara sa il trateze in asa fel incat sa fie bine preluat de catre copii. Aici era singurul meu dubiu referitor la cele doua carti in discutie. Si cum zilele astea parintii parca au si mai putin timp de petrecut cu ai lor copii, ma gandeam ca mai bine recomand carti cu mesaje clare decat unele cu mesaje ambigui sau care necesita explicatii speciale.

            Multumesc pentru discutia interesanta, Lidia 🙂

  15. Simona Husaru Răspunde

    Wow, ce lista minunata! 😀 Cred ca voi reveni la ea cand voi dori sa mai citesc carti pentru copii pe care inca nu le-am citit. 🙂 Mie mi-a placut foarte mult si „Punte spre Terabithia” de Katherine Patterson insa este un pic mai trista asa ca nu stiu daca tuturor le-ar placea. De asemenea cred ca seria „Fetita celei de-a saptea luni” de Moony Witcher este o serie simpatica. Mi-a placut foarte mult sa lecturez cartile cand eram mai mica. 😀

    • K.J. Mecklenfeld Răspunde

      Multumim frumos Simona.

      Despre Punte spre Terabithia: si mie mi s-a parut mult prea trista. Despre Fetita celei de-a saptea luni am auzit de la o fetita si de la o bunica (!) carora le-a placut, dar eu nu am apucat sa pun mana pe ea. Am sa o caut, multumesc de sugestie.

      PS: Knopf nu-si mai poate in blana de fericire pentru complimentul pe care i l-ai facut! Multumiri din nou, desi asa ii mai creste nasul ala, de nu iti vine a crede.. 🙂

      • Simona Husaru Răspunde

        Cu multa placere! 😀 Ce dragut sa aud ca o bunicuta a citit „Fetita celei de-a saptea luni”!! Va trebui sa recitesc si eu cartile cand ma fac bunicuta. 🙂

        PS: Sper sa nu ii creasca nasul prea mult sau sa i se inroseasca ca lui Rudolf de la atatea complimente!! C:

        • K.J. Mecklenfeld Răspunde

          Chiar, as zice ca bunicutza era mai entuziasmata decat fetitza 🙂

          PS – deocamdata nu este inrosit nasul, desi mai stii? poate isi ataseaza ursuletele ceva beculete ca sa capete mai multa atentie – nu ai idee ce inventive sunt plushurile cand vine vorba de atras atentia 🙂

Plușurile se dau în vânt după comentarii

%d blogeri au apreciat: