De unde mi-am luat un curs de dragonologie
Cum toată iarna asta am bârlogit – citiți: scris de zor, închis în casă (da, știu, bârlogit nu există în DEX, dar am rămas de la tatăl meu cu plăcerea să inventez cuvinte) – n-am prea apucat să vizitez locuri noi. Mai bine zis mi-am impus să-mi petrec timpul scriind, în loc să plec să văd locuri noi. Noroc de câinele meu, Totoro, care mă scoate de cel puțin trei ori pe zi la plimbare, altfel trecea toată iarna fără să ies din casă bârlog.
Daaaaaar, de Paști mi-am zis că e musai să ies. L-am lăsat acasă pe Knopf și-am plecat. N-a vrut să pozeze frumos, era mult prea adâncit în Ordinul Povestitorilor care tocmai a ajuns și la mine în Olanda.
La recomandarea unor prieteni am mers în Bredevoort, un orășel situat aproape de granița cu nemții, cam la jumătatea distanței între Arnhem (Olanda) și Münster (Germania). Nici nu auzisem de el vreodată. Știam că Deventer este supranumit Orașul Cărților, dar nu și Bredevoort. Deventer este un oraș mare. În fiecare an are loc acolo cel mai mare festival al cărților la mâna a doua din întreaga Europă. A, am uitat să vă zic, vorbim despre cărți la mâna a doua.
Bredevoort, Orașul Cărților, este micuț, are ceva peste o mie de locuitori. Nici nu poți să-l numești oraș. A rămas cu titlul de oraș pe care și l-a câștigat la începutul anilor 1800. Dar acum nu mai este un oraș, cel mult un sătuc.
Cum arată? Ca multe alte localități tipic olandeze. Străzi mici pavate,
(ați băgat de seamă taraba cu cărți din fața casei?), o biserică,
o moară de vânt,
un lac
cu un chioșc în care-ți vine să te duci să citești o carte
și o mulțime de case mici. Cam asta-i.
Dar o mulțime de căsuțe au afară rafturi sau tarabe pline cu cărți vechi.
Bineînțeles că n-am rezistat. La prețul de un euro pe carte e greu să nu cumperi măcar una, chiar dacă nu-s în cea mai bună stare. Preferata mea este Cursul de Dragonologie. A aparținut unei fetițe olandeze care și-a scris și numele în carte, dar nu contează. Arată bine în biblioteca Biroului de Pluș și are informații interesante despre cum anume să lucrezi cu dragonii – întotdeauna bine de știut, mai ales pentru cineva care are de-a face cu zmei.
Orășelul îl vezi în mai puțin de jumătate de oră, dar dacă te oprești la toate rafturile și tarabele cu cărți poți petrece liniștit o jumătate de zi.
Pe lângă tarabe mai sunt și mici magazine de antichități, deschise tot în casele oamenilor. Pe lângă cărți vechi găsești mici statuete, jucării vechi, obiecte de porțelan, tablouri și alte din astea. La unul dintre ele am văzut câteva plușuri agățate afară. Erau cam amărâte, cred că era din cauză că abia se oprise ploaia. Sau poate din cauză că nu le cumpărase încă nimeni…
Mi-am luat ceva dintr-un magazin de vechituri, dar vă arăt cu altă ocazie (sper să vină ocazia cândva anul ăsta…).
Ca de obicei când ajung la mine în Olanda cărți (noi) din România, le iau pe unde merg și le fotografiez. Așa că închei cu o imagine din Bredevoort, unde nu mi-am dorit Cel mai mult și mai mult să ajung, dar prin care mi-a făcut mare plăcere să mă plimb. Mi-am promis să-l vizitez din nou, poate chiar cu ocazia Zilei Cărții, ca să fiu în ton.
Ce ziceți? Nu-i așa că-i frumușel?
Vaaai… am crezut că astfel de locuri se află doar în povești!
Nuuuu, nu doar în povești. Bredevoort e fain, dar sunt multe alte orașe și sate și mai frumușele. Precum Orașul Cepelor, cel pe care l-am folosit drept inspirație în cărțile mele cu Hendrik de Mol. Mi-am tot propus să scriu un articol despre el, dar n-a fost timp. Poate reușesc curând :-).
Mulțumesc pufos pentru vizită, Eliza. Mă bucur să aud că ți-a plăcut călătoria virtuală în care te-am luat prin Bredevoort.
E tare fain orășelul. Acum m-am dumirit și eu cum stă treaba cu tarabele cu cărți din fața caselor. Frumos, foarte frumos. Mi-ar plăcea să mă plimb pe acele străduțe.
Hihi, mă bucur că-ți place. E un fel de mic rai pentru iubitorii de cărți.
Mulțumesc pufos pentru vizită, Mădălina 🙂