N-am terminat de corectat ultima carte pe care am scris-o, de aceea n-ați mai auzit nimic de la mine. Corectez, corectez, corectez. Am dat câteva mici indicii în ultimele articole (brânzoaice, mașină de scris Corona și Grasă de Cotnari), sper să vă spun mai multe în curând.
Primăvara a fost friguroasă și ploioasă, însă iunie ne-a răsfățat până acum cu vreme frumoasă.
Norocul meu e că trăiesc în Westerwolde, o regiune verde și nu foarte aglomerată precum e restul Olandei, cum am ieșit pe ușă sunt în natură.
Clopoței de Carpați
Și grădina mea e acum verde toată. Au început să-mi înflorească clopoțeii de Carpați pe care i-am cumpărat datorită numelui, Karpatenklokjes, Campanula carpatica pe numele latinesc. Nu îi știam din România, i-am descoperit abia aici. Văd că pe Wikipedia nici nu există traducere în română, de unde deduc că nu știe multă lume despre ei. Frumușei, nu-i așa? Am albi și mov.
Iar după câteva gardenii pierdute cu care n-am reușit să mă înțeleg, în sfârșit am reușit să obțin flori. Miros dumnezeiește, zâmbesc larg în fiecare dimineață când intru în camera de zi și le simt parfumul delicat.
Voi cu ce vă mai lăudați?